agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 99 .



Originea şi evoluţia proverbului
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2020-04-28  |     | 



Biblia a fost considerată multă vreme drept reper fundamental pentru istoria proverbelor, invocându-se în acest sens în special trei dintre cărţile canonice ale Bibliei, şi anume Psalmii, Pildele lui Solomon şi Ecclesiastul, respectiv două dintre cărţile necanonice (Cartea înţelepciunii lui Solomon şi Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah). Ulterior însă, s-a arătat că acest tip de literatură trebuie să fi apărut înainte de primele cărţi biblice, mai exact în epoca aşa-numitelor „cărţi de lut”, ele însele precedate, se pare, de unele „culegeri” de proverbe. Otto E. Moll (1966: 113 sqq., apud Tabarcea 1982: 14) este cel care a stabilit o listă cuprinzând peste o sută de proverbe sumeriene cu paralele în Biblie, dar şi o categorie cu paralele în limbile europene, nu şi în Biblie. Asupra corespondenţelor paremiologice dintre textele de pe tablele de lut şi unele texte biblice s-au putut opri (şi) cercetători precum Noah Kramer şi Edmund Gordon (apud Tabarcea 1982: 123), invocând în acest sens inclusiv (cvasi)paralelisme cu proverbe din Ecclesiastul (cf., de ex., „Cine mănâncă prea mult nu mai poate dormi”, Colecţia sumeriană, 1, 106 ↔ „Dulce este somnul lucrătorului, fie că mănâncă mult, fie că mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă răgaz să doarmă”, Ecclesiastul 5:11; cf. şi proverbul românesc „Lăcomia strică omenia”).
Utilizarea în discurs a proverbelor a fost pusă în relaţie cu textele asiro-babiloniene (mileniul al IV-lea î.Hr.), care cuprind nu doar mituri, epopei şi imnuri sacre, ci şi scrieri cu caracter sapienţial, unele dintre acestea fiind veritabile antologii de proverbe (Tabarcea 1982: 120). În aceeaşi ordine de idei au putut fi menţionate şi cărţile sapienţiale egiptene (mileniul III î.Hr.), prezente şi mai târziu în cultura egipteană, care a cultivat cu predilecţie formularea aforistică (Constantin 1974, 1976: 224 sqq.). De fapt, transmiterea învăţăturilor despre viaţă sub formă aforistică este tipică şi pentru culturile mesopotamiene din Valea Nilului, astfel că nu este surprinzător că Biblia, ale cărei izvoare trebuie căutate în aceleaşi zone, va prelua şi ea stilul aforistic (Dupont-Sommer 1959). În acest context au fost chiar autori care au susţinut că atât Psalmii, cât şi Pildele lui Solomon nu ar fi altceva decât rezultatul compilării unor colecţii minore anterioare [Desigur, aspectul este susceptibil de a fi nuanţat. Astfel, am putea spune că literatura sapienţială făcea parte din fondul literar activ al epocii respective, în acest context apărând drept firească valorificarea acestui tip de creaţie în textele epocii. Nu este de asemenea exclus ca, cel puţin în unele cazuri, să fi fost vorba despre motive universale (universalii mentale / conceptuale şi lingvistice), care s-au putut, deci, manifesta independent într-un spaţiu sau altul, deşi, evident, nu trebuie să ignorăm nici detaliul posteriorităţii textului biblic]. De pildă, în favoarea „preluării” din izvorul egiptean s-a invocat faptul că autorul uneia dintre cărţile necanonice amintite mai sus, anume Isus, fiul lui Sirah, originar din Ierusalim, s-a stabilit în Egipt, publicându-şi pe la sfârşitul secolului al III-lea î.Hr. Panaretonul („Tezaurul tuturor virtuţilor”), cunoscut în Biblie sub numele menţionat supra (cf. Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah ) sau ca Sirahiada (v. Quitard 1860: 2).
Aşa cum a arătat Simenschy (1978: 306), un alt mare centru cultural al umanităţii a fost nordul Indiei (anii 1000–600 î.e.n.), spaţiu geografico-cultural în limitele căruia înţelepciunea populară a fost sintetizată în ceea ce s-a numit subhăşita „vorbă aleasă”. Structura şi funcţionalitatea tiparelor paremiologice din spaţiul cultural indian nu se deosebesc esenţial, având ca termen de comparaţie tiparele din Orientul Mijlociu şi din Europa (Tabarcea 1982: 124 sq.), aspect care se cuvine a fi înţeles în relaţie cu universalitatea proverbelor din punct de vedere formal, dar şi funcţional (Id., ibid.).
În spaţiul cultural grecesc, structurile sapienţiale vor fi desemnate de Homer, în Iliada, în termenii „cuvintelor înaripate”, sintagmă care evocă statutul acestui tip de discurs, dotat cu prestigiul vechimii şi al circulaţiei de la o cultură la alta , atâta vreme cât proverbele şi maximele erau valorizate de vechii greci ca argumente de necontestat într-o demonstraţie . La latini, în lucrări consacrate în special artei oratorice şi gramaticii, proverbul va fi încadrat – în temeiul unor criterii structural-funcţionale – în categoria figurilor / tropilor.
Difuzarea unei literaturi sau a unei modalităţi de exprimare proverbială a fost admisă cu referire inclusiv la culturile primitive din America precolumbiană (Tabarcea 1982: 131).
Secolele următoare vor explora şi exploata literatura paremiologică pornind în egală măsură de la dimensiunea estetică şi retorică-argumentativă. Astfel, Erasmus din Rotterdam (figură reprezentativă pentru secolul al XVI-lea, secolul umanist), a adunat în Adagiorum Collectanea (1500) circa 800 de maxime, extrase din autorii latini antici. În Dedicaţia acestei lucrări, Erasmus atrăgea atenţia asupra folosului pe care orice autor poate să îl tragă, atât pentru înfrumuseţarea stilului, cât şi pentru întărirea argumentaţiei (Huizinga 1974: 64). Pentru acelaşi secol, un alt nume reprezentativ, adesea invocat în bibliografia de specialitate, este cel al lui François Rabelais, cu romanul său Gargantua şi Pantagruel, în care abundă atât proverbele populare, cât şi maximele culte ori sentinţele (Tabarcea 1982: 135). În secolul al XVII-lea, Don Quijote de la Mancha, romanul cavaleresc semnat de Miguel de Cervantes Saavedra, este emblematic pentru ceea ce poate însemna valorificarea estetică a proverbelor, exploatate inclusiv din perspectivă moralizatoare (Id., ibid., 137). Epoca modernă, îndeosebi secolele al XIX-lea – al XX-lea, coincide cu etapa în care proverbul va fi abordat dintr-o multitudine de unghiuri, în studii de folcloristică, lingvistică şi poetică, iar mai nou – în cercetări funcţional-structurale, dar şi de semiotică şi pragmatică.

BIBLIOGRAFIE

Constantin, Daniel, 1974, Gândirea egipteană antică în texte, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.
Constantin, Daniel, 1976, Civilizaţia Egiptului antic, Bucureşti, Editura Sport-Turism.
Dupont-Sommer, A., 1950, Aperçus préliminaires sur les Manuscrits de la Mer Morte, Paris, Maisonneuve.
Huizinga, Johan, 1974, Erasm [Traducere de H.R. Radian. Prefaţă şi tabel cronologic de Cornelia Comorovski], Bucureşti, Editura Minerva.
Quitard, Pierre Marie, 1860, Études historiques, littéraires et morales: Sur les proverbes français et le langage proverbial, Paris, French Edition.
Simenschy, Theofil, 1978, Cultură şi filosofie indiană în texte şi studii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică [ediţie îngrijită de Cicerone Poghirc].
Tabarcea, Cezar, 1982, Poetica proverbului, Bucureşti, Editura Minerva.
Teleoacă, Dana-Luminiţa, Unităţi frastice constituite în jurul unor termeni religioşi. Cu privire la limbile românbă, franceză şi spaniolă [lucrare în curs de elaborare].

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!