agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 59 .



Proverbele rimate
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2020-05-21  |     | 



Așa cum se știe, în cele mai vechi timpuri, a existat o simbioză perfectă între cântec şi ritm, în acest sens stând mărturie culegerile folclorice din întreaga lume în care cântecul şi versul apar simultan. [Considerăm că termenul sincretism este mult mai potrivit, pentru a face referire la fuziunea unor elemente eterogene aparținând unor arte diferite (în cazul de față, muzica și versul), în fapt o caracteristică a folclorului și îndeosebi a fazelor primitive de dezvoltare a culturii, când artele nu erau diferențiate. Acest sincretism este însă certificat nu doar prin culegerile folclorice, ci și prin alte tipuri de texte, în speță religioase, un exemplu elocvent în acest sens putând fi oferit de Psalmii lui David, cele mai vechi cântări religioase întrebuinţate în cultul creştin, în conformitate cu uzul liturgic moştenit din cultul iudaic și care astăzi sunt preponderent citite (pentru detalii, v. Teleoacă 2016: 188)]. Doar mai târziu muzica se va despărţi de poezie, aceasta din urmă conservând caracterul ritmat şi rimat, dar și puterea sugestivă, evocatoare (Negreanu 1983: 185). În virtutea unor astfel de considerente, am putea afirma că rima este nu doar indiciu al poeticității, ci și al vechimii creației respective, precum și al mnemotehnicității / un reper mnemotehnic. Unele observații cu privire la rimă au putut fi formulate de noi și în contextul abordării problemei structurilor de similitudine sau a organizării simetrice a microcontextului proverbial, ocazie cu care am reliefat rolul rimei în a întări sau/și a susține o anumită similitudine / simetrie (paralelism sintactic antonimic și sinonimic).

Tiparele frastice rimate incluzând termeni religioși – așa cum figurează acestea în culegerea de la începutul secolului trecut a lui Iuliu Zanne – sunt foarte bine reprezentate îndeosebi prin distihuri, în care rima vizează frecvent două substantive: Dracul nu face punţi şi biserici, / Ci întinde curse şi piedici (Zanne 1901: 589); Iese dracul dintr-o bortă, / Cu-n papuc şi c-o ciobotă (Id., ibid., 591); Fată mare-n comândare, / Nici colaci, nici lumânare (Id., ibid., 525); Am scăpat de dracul / Şi am dat peste lacul (Id., ibid., 577) ; Cu lăutari şi cu tobă / Aduse, în casă, glóbă (Id., ibid., 580); Fă-te tovarăş cu dracul, / Până treci cu dânsul lacul (Id., ibid., 583) ș.a. În rimă sunt atrase uneori și substantive-infinitive lungi (cf. L-a avut Dumnezeu de ştire / Şi l-a păzit de pieire, Zanne 1901: 666), precum și unele substantive rezultate prin conversiune din adjective (cf. După cum vrea Dumnezeu / Se face bine ori rău, Id., ibid., 668). După toate probabilitățile, verbul este mai puțin frecvent selectat în realizarea rimei tiparelor proverbiale actualizate ca distih : Dă-mi, Doamne, ce n-am gândit, / Să mă mir ce m-a găsit (Zanne 1901: 548); Dumnezeu tiran nu este, / Binele la toţi voieşte (Id., ibid., 668); Dumnezeu să-i înmulţească / Ca şi pe piatră să crească (Id., ibid., 676) ș.a.

Într-o serie de situații, relativ bine reprezentate, cuvintele rimate nu sunt subsumabile uneia și aceleiași clase morfologice, ci unor clase morfologice distincte. Acest aspect ar putea pleda în favoarea unei anume complexități estetice a discursului paremiologic, susținută inclusiv la nivelul diversității asocierilor (morfologice) consemnate, precum și al unei tentative specifice de epuizare a tuturor variantelor posibile (cf., de pildă, infra, rimele la masculin și feminin singular, respectiv la feminin plural: porumbel / el, porumbea / ea, porumbele / ele).


În conformitate cu materialul excerptat din culegerea lui Zanne, delimităm situații în care rima apare între:
a) un substantiv și un verb: Cine înjură de cruce / Ca ea o să se usuce (Zanne 1901: 531); Nici să văd vreodată drac / Nici cruce de el să-mi fac (Id., ibid., 565); Când s-a pus dracul pe rasă / Au o taie, au i-o lasă (Id., ibid., 566) ș.a.;
b) un verb și un substantiv: Dracul care îl învaţă / Îi dă faptele pe faţă (Zanne 1901: 578 sq.); Dumnezeu când te ajută, / Plumbul ţi se face plută (Id., ibid., 666) ș.a.;
c) un pronume și un verb: Pentru un lucru de nimica, / Râde dracul de se strică (Zanne 1901: 575 sq.) ș.a.;
d) un substantiv și un adverb: Dracul nu are treabă / Nici nu şade degeabă (Zanne 1901: 570);
e) un adverb și un substantiv: Nici drac să-ţi iasă nainte, / Nici să stai să-i dai plăcinte (Zanne 1901: 566); Nici dracul mai întâiu / Nu-i dă de căpătâiu (Id., ibid., 581);
f) un adjectiv și un verb: Dracul râde de porumbe negre, / Şi pe sine nu se vede (Zanne 1901: 555); cf. și variantele cu rimă perfectă, g) un substantiv și un pronume personal, Râde dracul de porumbel şi nu se vede pe el , respectiv Râde dracul de porumbea / Şi-i mai negru decât ea; Râde dracul de porumbele / Şi-i mai negru decât ele (Id., ibid., 559) ;
h) un verb și un adjectiv: Dumnezeu sfântul să ne păzească / Şi de praftoriţa ţigănească (Zanne 1901: 671) ș.a.

Uneori, distihurile nu sunt delimitate explicit, ceea ce pare a pleda în favoarea unor tipare cu rimă interioară; separarea este însă evidentă, fiind marcată formal prin rimă , ca, de pildă, în microcontextul Cu coliva omenească va morţii să pomenească (Zanne 1901: 523), susceptibil de a fi transpus în Cu coliva omenească / Va morţii să pomenească. Așa cum se poate constata, în exemplul citat rima apare între două părți de vorbire distincte, un adjectiv și un verb (cf., în același sens, și rima între un substantiv și un adjectiv pronominal posesiv, ca în proverbul Cu gândul la Dumnezeu şi cu mâna prin sânul meu, Id., ibid., 665). În multe alte situații însă, rima „interioară” privește cuvinte reprezentând aceeași parte de vorbire, două verbe, două adjective și, mai ales, două substantive: Omul chibzuieşte şi Dumnezeu hotărăşte (Zanne 1901: 644); Crăciunul sătul şi Paştele fudul (Id., ibid., 527); Dumnezeu nu răsplăteşte ca duşmanul, ci goneşte cu anul (Id., ibid., 653); Dumnezeu nu bate cu bota, numa cu socota (Id., ibid., 655) ; Nu e după cum vrea omul, ci după cum vrea Domnul (Id., ibid., 544); Nu e după gândul omului, ci după voia Domnului (Id., ibid., 545) ș.a.

În alte cazuri, separarea pare mai dificil de realizat, chiar imposibil; acestea ar fi – considerăm – situațiile relevante propriu-zis pentru fenomenul rimei interioare, generatoare a unei eufonii aparte ce evocă structurile aliterative și, măcar uneori, susține stilul gnomic: Şi-a găsit dracu᾿ capacu᾿ (Zanne 1901: 607); Face pe dracu᾿ în patru (Id., ibid., 627); Ştie Dumnezeu al cui e sacul cu făină şi podul cu slănină (Id., ibid., 664); Să te păzească Dumnezeu de bătaia surdului şi de fapta şchiopului (Id., ibid., 674); Dumnezeu ferească grădina de ştir şi pământul de chir! (Id., ibid., 675) ș.a.

Terțetele proverbiale sunt slab atestate, uneori ele relevând tipare cu rimă imperfectă (cf., de ex., Dascălu Hoţoţop / Care a scos mălaiu᾿ din foc / Mai mult crud decât copt [Zanne 1901: 538 sq.] sau Dă, Doamne, cui ai mai dat; / Că, de-i da cui n-ai mai dat, / S-o mira ce l-a aflat, Id., ibid., 550).
Relativ mai bine atestate sunt catrenele, în interiorul cărora rima este de multe ori împerecheată (monorima apare mai rar, de asemenea unele tipare conținând rime imperfecte). Unele catrene prezintă variante mai sintetice, actualizate ca distihuri sau ca terțete. Cităm spre exemplificare: Dă-mi, drace, ce ai aflat / Că te bat în spânzurat / Cu fiarele plugului / Pe bucile curului (Zanner 1901: 562) ; Dumnezeu să te ferească / De bătaie cerească, / De urgie-mpărătească / Şi de pâră mojicească (Id., ibid., 672) ș.a. Sunt însă și catrene ale căror variante sunt de asemenea structuri mai complexe, de patru versuri, ca de pildă: Dumnezeu să-l ierte / Cu trei poame fierte / Şi cu una moale, / Să nu se mai scoale! (Zanne 1901: 677) – cu varianta Dumnezeu să-l ierte / Cu trei poame fierte / Şi cu una crudă, / Să nu-i fie ciudă!
Cel mai dezvoltat tipar paremiologic consemnat (incluzând un termen religios) este sextina , deși această structură apare sporadic, de regulă fiind „dublată” de variante sintetice (cf. de ex., Cu gramatica / Rămâi nimica; / Dar cu condacu᾿ / Îţi umpli sacu᾿; / Iar cu troparu᾿ / Umpli hambaru᾿ [Zanne 1901: 526] și varianta Cu condacu᾿ / Umpli sacu᾿, Id., ibid., 527).

Bibliografie

Negreanu, Constantin, 1983, Structura proverbelor româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Teleoacă, Dana-Luminiţa, 2016, Semiotica discursului religios. Probleme de poetică, stilistică şi retorică, Bucureşti, Editura Universităţii.
Teleoacă, Dana-Luminiţa, 2017, Limbajul bisericesc actual între tradiţie şi modernitate. Literatura didactică şi literatura beletristică, Bucureşti, Editura Universităţii.
Zanne, Iuliu A., 1901, Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedonia [Cu un Glosar româno-francez], vol. VI, Bucureşti, Editura Librăriei Socecu & Comp.




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!