ora xx.xx
nu uita

aceasta nu este o poezie
ci rămasul bun al cuvintelor
scrise doar
celui plecat din mine
cea plecată

niște flori pe marginea rănii
neapărat roșii
neapărat una pentru fiecare sens
din cele patru cate au fost
pentru trecerile de pe aici
dincolo

ora yy.yy
te rog

(fata mea, draga mea, să nu ne cerți
de-acum ai crescut
tata și mama au plecat puțin
pe biletul nostru găsești
la-revedere-le amândurora
tu să fii cuminte și-atat)
nu, aceasta nu este o poezie
e sughițul luminii pe dinăuntru
pomenindu-ne
nodul în gât
joacă un rol secundar
în mini-drama săpunului și a frânghiei

ora zz.zz
nu uita

aici nu e scrisă nici o poezie nu taie
cerneala prea simplă prea neagră prea sobră
pentru a nu fi ridicolă
cuvantul prea subțire
pe dunga hârtiei o umbră mimează tardiv
patetismul unui eșec în versuri costumat

*
frigidere second hand
mâini lipite forțat amprente silabe
post-it-uri urme cu iz de verb expirat
doar scriitorul de bilete încheie
poemele astfel
se întampla că în fiecare om
se sinucide un poet
cu semnătura indescifrabilă