poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3927 .



www.adio/siunpraz/verde/007.html
personale [ ]
pamflet

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alchimina ]

2005-12-07  |     | 



o ipoteză cu cu gust de prerogativă a civilizației

Cîinii vagabonzi sînt botezați comunitari, dar sînt castrați ca să nu se mai înmulțească fără opreliști.


Comentariul de mai sus este făcut la un text din pagina de autor și, deci, nu a apărut în pagina principală, dar el conține o idee demnă de a fi lămurită. Nu am să intru în amănunte de locație, prietenii știu de ce. Am făcut în el o greșeală și, cum se întîmplă uneori, ea a fost un bun prilej să-mi dau seama de o rătăcire deschizătoare de alternative.

ah,

n-am vrut să zic cu-cu! Sau e vremea? Să ne trezim. La realitate.



Image hosted by Photobucket.com


Cazul este acesta: un lătrător de profesie, poate determinat genetic, se pripășește într-o comunitate urbană, civilizată. Pare să prezinte documente de apărător al artelor și stagii în domeniu, dar se asmute mereu asupra localnicilor și din instinct îi hăituiește. Și uneori, pe alese, își înfige colții în cei mai slabi de înger.

S-ar putea ca totul să nu fie, cum a spus cineva, decît o bufonerie tristă și fără har. Există însă iubitori de animale care, miloși peste măsură, ies în agora și hrănesc ostentativ lighioana. Căci, se știe, e mai ușor să iubești animalele decît monștrii umani.

(Mușcați de cîinele nevaccinat – nu știi niciodată dacă nu e deja turbat –, ei jură, cuprinși de un elan liricoid, pe vorba lui Nichita care sună cam așa: Mă mușcă un cîine! Văd prin el ca printr-o fereastră.)

Primăria însă, mai vigilentă, a votat măsuri mai chibzuite. Mai salubre. De data asta a oferit lătrătorului un adăpost de unde, după gratii, să nu mai tulbure comunitatea. În curînd va avea și privilegiul de a fi castrat, cu toată pompa igienico-sanitară.

Anul trecut m-a înhățat și pe mine, pe la spate, un “comunitar”. M-am vaccinat. Cinci ani nu mai am voie să turbez.








.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!