agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3391 .



de prin alte locuri
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [altaego ]

2005-12-07  |     | 



Acestea sunt niste texte-jurnal pe care le-am primit. La rindul meu, le dau mai departe. Ele au generat oarece confruntari de idei si diferite stari celor care le-au citit si analizat. enjoy!
___________________________________________________________

pot sa repet pot sa repet

cum l-ai reparat? tot nu vrei sa-mi spui? haide, ceva trebuie ca s-a intimplat. care a fost motivatia ta? de unde ai stiut? ai simtit ceva? ce amintiri ai folosit? si cum? hai, vorbeste. nu vrei? bine. eu am rabdare. spui? bine, nu-mi spune



pot sa repet tot ce am auzit in ultimele 2 zile. in ultimele 4 zile. progresie. in ultimele 16. daca vreau pot sa aflu cit pot sa repet. pot sa aflu? dar daca chiar aflu? cit pot repeta. scriu aici. asa a zis.

nu am reparat. au mutat calculatorul pe alta masa. placa video. graphic card. iesise din lacasul eu. slot. pecei expres. aghepe. pci. agp. nu stiu de unde stiu. dar stiu. ea vrea sa ii raspund ceea ce nici eu nu stiu. sau nu vreau? sau vreau. dar daca



daca apas enter. e ca si cum las loc altor nasteri. nasteri de nasteri. nasterea nasterilor altor nasteri. apas enter.

iar

hai, mie poti sa-mi spui. ajuta-ma si tu, altfel imi e greu. realizezi? realizezi ca nu colaborezi? deci sa luam ceva simplu. cum ai stiut ce sa-i faci? si cum am avut incredere sa te las. dar asta nu ti-o pot explica, nici eu nu stiu de ce te-am lasat. am vrut sa vad ce vei face si descopar ceva interesant. repari computere.



enter

nu am reparat. am repus in circuit ceea ce lipsea. acum lumea poate curge normal. o piesa daca scoti, moare o intreaga lume. cit de importante sunt reactiile in lant?

nu repar.

dar am auzit acel cod sonor. intr-un fel suna cind lipseste placa video. un conflict. masina asculta de ce a fost invatata sa asculte. mesajul sonor indica ceva. ceva legat de device. ceva legat de o proasta functionare. ceva ce indica un crosling. o inadvertenta. asta e un cuvint. device. scriu device. in ureche imi suna divais. ceva legat de componente. nu stiu. am facut. dar puteam si legat la ochi. adica nu. eu sunt sincer, nu legat la ochi. e vorba de pini. totul are o catare. un fel unic de a fi. de a-si gasi loc doar pentru sine. ca si cum chiar n-ar exista vid. totul umple totul. e o teorie, imi vine sa spun, dar daca gresesc? la fel si componentele. pot repeta la nesfirsit tot ceea ce aud. am auzit. ce voi auzi? daca pot afla si ceea ce voi auzi? asta numai lazar poate. in hirtiile lui nu scrie asta. dar scrie un nume. sau acele litere care ii compun numele. dar ce e numele? literele formeaza un cuvint. acel cuvint e folosit de ei. striga: lazare, ai facut-o iar lata. sau lazare, daca nu te potolesti vine gherman. hirtia lui lazar are lazar pe ea. si inca ceva. e tot un nume. dar il uit mereu. a mea are anexa. si inca ceva. 2. anexa 2. hirtia mea are numele anexa 2.

replace

boot system

non alocated

primary disk



sa iti spun ca astea sunt taste? cred ca as fi deplasata. de ce nu imi spui tu? dar sa trecem si peste asta. uite, decit cu creioanele, pe care le-ai folosit sa nu mai spun cum, decit cu creioanele, mai bine asa. cu tastele. iata, intram aici. aici poti asterne secrete. care pot fi publice. lasa mina sa scrie. pot fi si amintiri. amintiri care ne-ar fi de folos, mie, tie. noua. vad ca te simti linistit, vad ca iti e familiara mina pe taste. ce faceai cu calculatorul? te misti mult mai lejer pe calculator decit ma misc eu. eu il folosesc pentru soliter. compiuter, maus, faci scrol, monitor



calculatorul. ordinator. computer. modus. parametral. pot spune ce contine. pina la cel mai mic amanunt. stiu si culorile. si ce spun ele. la fel ca si sunetele cu care el isi spune inhibitiile. pasul. nu l-am reparat. i-am dat ce ii lipsea. nu a fost un block. nu a fost nimic legat de zonele de parcare. platane. platan. posibilitati multiple. cross. promise ata. raid. 2 harduri ce-si impart secvential alocari. de ce spun asta? pare un joc intre produse carteziene. informatie. informatie maruntita. unde cuvintele devin biti. o viata intreaga legata matematic dar compromisa de alte tipuri de logica. logica de procesor. noua tehnologie, tipuri de cache. pini ce sunt infipti. daca si eu am pini? am copaci? emit biti.

pot sa repet ce spun cei pe care ii vad. daca sunt un mediu? nu e bine sa intreb ce sunt. daca aflu? dar nu eu. ei.





nu scot nimic de la tine, iar preferi sa taci

stiu ca daca apas enter pot da un model de interpretare

iata

enter

acum vorbesc eu

mai sus, ea

dar nu vorbesc. e un model care demonstreaza acest act. fapt. asta nu inseamna ca vorbesc. dar vorbesc. in gind. degetul asculta. e un flux. electricitate. chestiuni motorii. motrice. fizica. altgoritm. dar e si chimie. stiu ca sunt complex. formez catene. influx nervos. sinapsa. axon. de ce ma gindesc la grecia? arbore. sau nu, un manual de biologie. biocinetica. biodegradabil. mediu. se numesc linkuri. daca nu ai repere, te pierzi in linkuri. link. stiu cuvintul asta. sunt complex. nu asa de exact ca masina asta. dar nici ea atit de complexa ca mine. ei nu-i pare rau. ea doar plinge. si nu pentru sine. pentru mine. iar mine afla ce nu are. si ii da. eu daca pling, pot plinge numai si numai pentru mine. asta ar fi o prima diferenta. deus ex machina. de ce am spus asta. de ce am scris asta.



vad ca nu vrei sa vorbesti. eu am rabdare. eu tot aici voi fi, tu la fel. azi o sa am o garda nenorocita. te las aici. asta e un sait care iti poate pastra insemnarile. ai vazut ce simplu se face o inregistrare? ma nedumireste alegerea ta. de ce nu ai scris exact numele tau? asta nu e nume. la nume si prenume nu scrii nume prenume. iar la parola trebuia sa alegi ceva logic, ceva usor de tinut minte. tu lovesti in taste, ce te faci miine cind vei dori sa intri iar aici? nu ma uitam la parola ta, puteai sa fii sigur de asta. vreau doar sa ai o activitate care sa iti aduca o relaxare nu chimica. intelegi? asta e scopul. sper din tot sufletul sa nu faci si cu tastatura ce ai facut cu creioanele. stai, nu te speria. nu te cert. stiu ca nu ai vrut. da, macar asta te relaxeaza, vad ca esti familiarizat cu aparatura. ce faceai inainte? nu te crispa. bine, nu mai intreb. vrei sa vorbim despre parola? nu, nu vreau sa o stiu. dar poate ca ar fi fost bine sa imi spui, asta in cazul in care ai fi uitat-o intr-o zi. ai putut retine insiruirea de taste? bine, nu te mai sicii. te voi lasa singur, am de mers dincolo. daca iti va fi cald, poti deschide geamul. in cazul in care e apel, te rog sa te prezinti. doamna marcu trebuie sa stie unde esti. sau nu e doamna marcu? stai sa ne uitam. ba da. doamna marcu. si miine tot ea e. sa nu o superi. te rog. aduna-ti halatul, trebuie sa arati ca si cum ti-ai purta singur de grija. te rog sa nu-mi faci probleme, bucura-te de libertatea pe care ti-o acord.

o aud cum spune sait. si mina mea scrie site.

pot imita. ca o masina. care reda. semnele mele se numesc litere. dar ele nu reproduc si zgomotul. sunetul. aud ding si scriu ding. e metalic. dar pot scrie cum suna un sunet. poti povesti o simfonie? daca poti spune cum e cerul si ca vintul miroase a iarna de ce sa nu poti povesti sunetele? acum aud pe cei care servesc masa. suna metalul. la usi cu zavor. da, ei sunt in siguranta in spatele acelor usi. si lazar a fost. am vazut in hirtia care il insotest mereu. fisuri parietale. disociere. biology of mental disorders. sunt multe carti

te rog sa nu mai umbli prin hirtiile mele. nu mai aranja nici cartile. daca vrei o activitate, poti merge la bucatarie. dar asta daca promiti ca nu mai faci constructii inalte cu farfuriile. si nici sa umplii vasele cu apa.



the essential guide to psychiatric drugs. nu. nu mai aranjez cartile. doar ca cele vechi nu au loc acolo. nu se mai practica acele modele. jack gorman a fost depasit de cind s-a facut pentru prima oara auzit. sau asta e doar parerea mea. sau era prea sceptic. sau nega stiinta. la fel si jerrold maxmen. deci nu au loc aici. nu. nu mai aranjez. dar de ce nu isi da seama ca lucrarile astea nu mai sunt de actualitate? acum ma gindesc ca fac o nedreptate. de ce stiu eu ca ei nu au ce cauta aici? hirtia lui lazar poarta scrisul asa: dezabilitati neurologice generalizate risc suicidar / heteroagresiv anomalii bioelectrice in timpul somnului depersonalizare și derealizare. nu. el nu vrea decit sa fie lasat in pace. leziuni corticale. imposibil de aratat doar prin tomografie. rmn. poate nici asta. tomografia computerizata poate inlocui bisturiul. tomografie. pentru organe? un nodul la nivelul plamanului. tomograful il vede. ar putea fi o tumora, un tuberculom o leziune data de TBC sau un nodul inflamator. nodulul inflamator si tuberculomul se trateaza medicamentos. ca sa nu operezi degeaba, mai ales ca interventia toracica este una importanta si cu risc, se practica punctia. acul fin, atraumatic, nu pune in pericol structurile vitale, nu afecteaza vasele de singe sau plaminul si nu deranjeaza un cancer. se iau probe de biopsie si, in functie de rezultat, se instituie tratamentul. lazar. nu, ei gresesc. in hirtia lui scrie mult. dar prea putin poate fi adevar. pentru ca se grabesc? nu au rabdare? atunci de ce mai stau noptile? poate nu au prieteni. lazar nu are prieteni. ba da. eu nu mint. eu sunt sincer. la lazar vine un om care aduce mereu ceva intr-o punga. rmn. RMN. pentru lazar. rezonanta magnetica nucleara. sunt cazuri in care e mai utila tomografia, sunt cazuri in care e suficienta radiologia clasica. in adenomul hipofizar e de preferat RMN-ul. la fel pentru afectiunile maduvei spinarii si discurilor, unde rezonanta magnetica e net superioara tomografiei. in afectiunile ORL, cele doua tehnici sunt superpozabile. pentru afectiunile toracice, de departe e de preferat tomografia, nu RMN-ul. fracturile sunt bine acoperite de radiologia clasica. si mamografia cu raze X da rezultate precise, nefiind util RMN. intr-un accident vascular cerebral, faci in primul rand tomografie. daca ai o suspiciune de scleroza multipla, e nevoie de RMN. remeneul vede leziunile in stadiile incipiente ale bolii. si pentru zona abdomenului, tomografia e superioara examenului RMN. pe muschi si articulatii e de preferat RMN. la lazar e o greseala. lasati-l, e tot ce vrea. daca o spune mereu, de ce nu il credeti?



o sa poti lasa mina sa scrie ce vrea ea. imi pare rau ca ai facut prostia aia acolo unde trebuia pusa parola. poti sa-mi spui care crezi ca e parola? stai linistit, nu vreau sa vin in urma ta sa vad ce ai scris, tu esti bun si intelegator, daca te intreb sigur o sa-mi spui, nu? doar incerc sa te ajut. decit cu creioanele, mai bine asa, e un mediu care il cunosti. ca o terapie pentru tine.





parola. o parola. o stii doar tu, acoperi cu ea ce stii doar tu. ce nu vrei sa stie si altii. dar a spus ca secretele sunt publice. adica. adica uite: aici linga mine scrie un alt nume. el a pus parola? daca a pus de ce vad eu ce scrie? scrie frumos, par versuri. dar nu are stil, ii scapa ceva din metrica. metrica. un cuvint. nu, stiu ca nu defineste distante. nu masoara decit ceva care trebuie sa fie armonios. daca ma insel? am pini. terapie. eu scriu. sub parola. si stiu bine cite taste am apasat. si cum suna. dar nu e un cuvint. cel care scrie aici, linga mine pe sait. site. cel care scrie aici are parola. daca ar ascunde ceva si as vrea sa aflu? nu, eu nu sunt ca ei. doar ei vor sa afle ce e ascuns. sau ce nu exista. trecutul meu. si sa-mi explice prezentul. dar pe mine nu ma intereseaza asta. chiar asa, pe ei de ce i-ar interesa prezentul meu mai mult decit prezentul lor? nu, eu nu vreau sa stiu. si daca aflu si prezentul asta si nu mi-e bine? de ce nu se intereseaza de viitor? chiar daca de trecut si prezent vorbim ca despre o singura entitate. de viitoruri poti vorbi ca despre o legiune. o multime de. asta pentru ca exista o legiune de viitoruri posibile. eu ma pot juca asternind exact asa cum va fi ceva. am stiut ca gherman va fi lovit in nas. am facut prostia sa-i spun doar atit: rosu va fi. daca ma pedepsea? el face ca injectia sa fie dureroasa. eu nu. la mine au stat cuminti. serul trebuie bine dozat. de ce am fost pedepsit? ei au stat cuminti cind am facut eu injectiile. daca nu faceam eu, ar fi fost nevoie de mai multi ca sa ii tina. ca de fiecare data. dar eu am stiut sa spun cuvintul. si sa fac ce trebuie. am fost pedepsit pentru asta. curtea are 9 metri. si 12. dar daca nu formeaza unghiuri perfecte? atunci apare eroarea. atunci geometria isi bate joc de analiza. unghiurile sunt obtuze, dar geometria nu devine nesuferita. unghiurile sunt drepte. dar geometria nu primeste laude pentru echitate. unghiurile sunt ascutite. dar geometria nu e definita ca un individ istet. boolean. opus euclidian. palimsest. matematici iluzorii. ale irelevantei. matematici care mint. stiu sa fac ca matematica sa minta, asa cum stiu sa fac ca minciuna mea sa para adevar. chestie de echivalente. valentele iluziei.

algebric 1 = 0

iata, fie a = 1 atunci a - 1 = 0 (a este un numar intreg).
atunci si a 2 - 1 = 0.
a - 1 = 0 si a 2 - 1 = 0 rezulta ca a - 1 = a 2 - 1

Egalitatea se transforma in a - 1 = (a - 1)(a + 1)
Simplificind obtinem 1 = a + 1 si deci a = 0 .

Dar am pornit de la ipoteza ca a = 1 si am ajuns la a = 0. Deci 1 = 0.

nu. nu, dar asa e.

a = 1 (ipoteza initială)
De asemeni : a = a si deci a 2 =a 2 . Atunci a 2 - a 2 = a 2 - a 2
(a + a)(a - a) = a (a - a)
simplificind obtinem a + a = a
1 + 1 = 1 si deci 2 = 1

sau

2 = 1

x=y (ipoteza initiala)

Deci x-y=0; inmultim cu 2 => 2(x-y)=0.
Dar 0=x-y asa ca 2(x-y)=x-y
Impartind ecuatia de mai sus cu x-y obtinem 2 = 1



nu. nu e drept sa fie asa. dar irational in matematica e altceva. irational. imi suna in minte o imagine. e o tabla. nu. nu e metal. nimic laminat. nu aliaj, nu combinatii carbonice. tabla. alaturi de imagine asta vad un abecedar. reproduc. pot reproduce intocmai. cel care scrie alaturi de mine aici pe site are parola. dar daca ascunde ceva? finger. x_ploit. un bag. brute force. depinde doar de sistem. sub ce platforma? apache. daca e linux nu sunt probleme, sunt crevase in securizare. nu stiu ce scriu, ce pot fi cuvintele astea? inseamna ca doar degetele mele fac asta. si nu sunt sigur daca e de apreciat.





Copyright © 2002-2005 WeBlog

Termeni si conditii. Responsabilitatea continutului insemnarilor apartine in exclusivitate autorilor acestora.

s_rid="weblogro";s_sp=1;s_iw=1;s_ih=1;











trfc_cat="Pagini_Personale";





source. html. cuvinte. care mai apoi sunt functii. de care asculta java. iana. iana dezvolta java. view source. cuvinte care ma fac pe mine sa vad o scriere subliniata. sau un atribut de culoare. sau o aliniere. taguri. flag. tag. imi vin in minte. de ce scriu intr-un fel dar rostesc melodios? e ceva necurat, e o magie aici. de ce trebuie sa pui atribut pentru a justifica o stare? simboluri care genereaza istorie. istorie care mai apoi devii. ce a zis? daca e cald deschid geamul. eu deschid geamul. asa a spus ea. doamna marcu va sti si azi unde sunt. nu pentru ca vreau eu. nu pentru ca mi-a spus ea. ci pentru ca la ferestre sunt drugi. indrugi? gratii. gratitudine. non grata. zabrelit. pentru ca la ferestre sunt gratii. ce noroc are femeia marcu. ea va sti de mine doar gratie gratiilor. iar eu nu pot sa nu mai stiu de mine tot gratie gratiilor. ce aleg?

_____________________________________________________


de ce trebuie

iata

enter

scriu tasta E

scriu tasta U

scriu tasta N

scriu tasta U

scriu tasta S

scriu tasta T

scriu tasta I

scriu tasta U



DACA SCRIU TAB

tab

daca apas? am apasat

e ceva aici. e aceasta logica. azi

de ce femeia marcu suride

intrebarile zilei T.0

de ce femeia marcu ride
de ce omul marcu ride
de ce imi vin cuvinte?
(aici m-am intors: urma sa repun ceva aici. sa repun. ce urma sa fac aici? sa permut. nu, nici asta. sa combin. nu, nici asta. hotarisem sa ma intorc la intrebarea zilei. ca sa ce? care trebuie sa fie formula matematica a haosului? mergi pe o axa. eviti un eveniment dar facind astfel nasti un altul. mergi mai departe si hotarasti sa te intorci pentru a mentiona o suita de atribute. combini, permuti, rizi de lume. nu esti responsabil, nu tu te-ai jucat. atentie, el creeaza. desi drumul pe axa inapoi nu e lung, mic asa fiind, in micimea lui naste mii de alte evenimente. iata-ma aici, intors la un moment matematic inferior ca dimensiune capacitiva. aprioric? sau post? merg inapoi pe linia graficului. evitind nasterile altor evenimente deloc notabile, aflu cu surprindere ca nu-mi aflu motivatia intoarcerii. de ce ma gindesc la cercuri? nu, cercul minte, se da istet dar are o prea mare istorie in spate pentru a mai fi ceva adevarat din prima lui infatisare. cine stie de primul cerc care i s-a intimplat lumii asteia?)
(aici m-am intors: urma sa repun ceva aici. sa repun. ce urma sa fac aici? sa permut. nu, nici asta. sa combin. nu, nici asta. hotarisem sa ma intorc la intrebarea zilei. ca sa ce? care trebuie sa fie formula matematica a haosului? mergi pe o axa. eviti un eveniment dar facind astfel nasti un altul. mergi mai departe si hotarasti sa te intorci pentru a mentiona o suita de atribute. combini, permuti, rizi de lume. nu esti responsabil, nu tu te-ai jucat. atentie, el creeaza. desi drumul pe axa inapoi nu e lung, mic asa fiind, in micimea lui naste mii de alte evenimente. iata-ma aici, intors la un moment matematic inferior ca dimensiune capacitiva. aprioric? sau post? merg inapoi pe linia graficului. evitind nasterile altor evenimente deloc notabile, aflu cu surprindere ca nu-mi aflu motivatia intoarcerii. de ce ma gindesc la cercuri? nu, cercul minte, se da istet dar are o prea mare istorie in spate pentru a mai fi ceva adevarat din prima lui infatisare. cine stie de primul cerc care i s-a intimplat lumii asteia?)
nu, nu e demn sa te lasi prada atitor stimuli. daca lasi hazardul sa te muste, nu vei avea sansa niciunui vaccin.

acum hotarasc sa fac o schema logica a circuitului. circuitului meu. voi folosi indici.

T.1 ( a carui logica o pot afla doar citind mai jos, dupa care ma pot intoarce. sau ce semne sa las ca sa pot intelege mersul meu prin albul asta? acum trebuie sa ma duc la T.2. acolo voi putea rasufla. acolo e o alta lume. o alta axa. un alt sir inexplicabil de mici evenimente nenorocite care ma vor. care ma vor ce? deci catre T.2, o sa vad eu cum ma descurc. [vezi abia acum T.2] )

asta inseamna ca ma intorc la T.0 - la T.0 fiintau intrebarile zilei. deci marg sa pun te zero. iata. gata, l-am pus. (m-am reintors sus). oare de ce nu ma simt mai bine? livret schema logica / normare axiomatica. nu, legenda. deci la momentul T. 0 am hotarit sa pun intrebarile zilei. cui sa le pun? nuuu, trebuie sa ma concentrez. daca alunec in capcana intrebarilor fac sa para si mai nebuneasca incercarea mea de a orindui istoria. care istorie? nuuu, nu. nu. opreste-te.

revin

deci la T.0 sunt intrebarile zilei. ele au fost exprimate. ce a urmat? uremaza o curgere in jos, la un moment T.0+x. vezi mai jos

T.0 +x (unde se vorbeste despre posibilele surisuri si imposibilele motivatii ale femeii-om marcu)

ea ofera medicamentul care ma face pe mine sa fiu conform asteptarilor ei. dar daca ea nu face asta decit pentru ca i se impune? unde incepe perceptia grijii ei pentru mine? nu, clar lucru, e doar rotita unui sistem. iata model: omul marcu dispare. ramine o datorie sau o functie neindeplinita. sistemul se revolta. sistemul are constiinta de sine? daca are, poate alege alta cale. daca i se induce, tot o poate reitera sau aplica in felurite alte modele/moduri/operari. daca sistemul nu are constiinta proprie, atunci vectorii sai vor naste un alt om marcu. sa inlocuiasca ceea ce lipseste. un alt om ride sau zimbeste oferind medicamentul. nu. nu pricep. de ce doar omul marcu ar dori ca eu sa fiu cel care se supune unei legi minore? treaba ei e sa dea, sa ofere. impreuna nastem sisteme donor acceptor. dar o face pentru ca asa spune sistemul. sau cel care arhitectureaza sistemul. daca n-ar fi sistem, omul marcu ar mai sti de mine? cum se poate elibera omul marcu? daca dispare, eu TOT nu scap. sistemul ma va supune oricum. daca dispare, EA scapa. dar daca ii place? daca nu e corvoada? dar daca totusi scapa? nu, nu exista sansa. un alt sistem o va ingloba. sistemele au ceva mai mult decit foame. nu te poti opune. sistemul e inventat pentru a consuma. el, sistemul, inghite. si regurgiteaza inept noi modele ce vor fi nasteri pentru alte sisteme. eu si omul-femeie marcu suntem produse. nu produsele sistemului, ci produsele cu care sistemul se hraneste. dar daca suntem produsele sistemului? matematic vorbind, notiunea de produs imi initiaza semne matematice. produs. produs factorial. stiu ce e asta. stiu. simt ca sunt atit de aproape incit ma sperie gindul asta. dar de ce sunt aproape? dar daca stiu eu, musai sa mai stie si altii. daca stie si altul nu mai am nici scaparea in unicitate, refugiul. relaps. asta e un cuvint. ce este cuvintul asta? relaps. de ce imi vin cuvinte? nu, asta trebuia sa o pun la intrebarea zilei. deci o fac.

sisteme care nasc alte sisteme. nu mai suntem liberi, nu mai e nici o sansa. e un carusel. prizonierat sau exil? macar de as mai putea alege.



T.0+x inseamna ca in pasul acesta m-am oprit din intrebari. (merg sus sa recompun starea). constat ca nu e bine pus momentul T.0+x si ajustez din mers. ma voi duce in sus si voi da sansa momentului de a se bucura de locul harazit. iata. (si abia acum a aparut modificarea aceea)

acum ma simt mai bine. am facut putina lumina. dar tot ce e scris intre T.0 si T.0+x e alta esenta, e alt moment. asta inseamna ca am nevoie de inca un interval. iata, apare T.1. unde trebuie pus T.1? stiu. deci il voi pune. (acum abia a aparut acel moment. abia acum, el nu era acolo cind citeam ce scrisesem)



T.2

speram sa ma descurc. dar nu e asa. am analizat graful creat. graf. teoria grafurilor. asta impune solidaritatea concreta intre doua puncte distincte dar incarcate cu trei unice calitati: punct de maxim, punct de medie, punct de minim. ce spune graful? spune asa: cauta intelepciunea celui mai scurt drum intre 2 puncte, drum innobilat de variabile si variatii. cum sa fac sa ajung cel mai bine, cel mai sigur, cel mai fericit, cel mai perfect, cel mai unic din punctul A in punctul B. in definitiv nu asta e ecuatia vietii? dar cine hotaraste aparitia punctului A? dar momentul punctului B? si inevitabilul sau? de neevitat. de neocolit. cuvinte compuse. negarea in scop constructiv. si cine hotaraste calitatea evenimentelor acestui parcurs? de ce credeam ca o sa fiu fericit? sau macar linistit, macar un pic, in tara lui T.2? nu asa am zis? iata, pot recicla momentul, cu incarcatura lui de sens. ziceam asa: "acum trebuie sa ma duc la T.2. acolo voi putea rasufla. acolo e o alta lume. o alta axa. un alt sir inexplicabil de mici evenimente nenorocite care ma vor. care ma vor ce? deci catre T.2, o sa vad eu cum ma descurc.)". doar pentru mine mentionez ca acest gind apartine totusi momentului T.1. de fapt de poate verifica. in acel moment speram in linistea unui altui moment. ziceam ca voi gasi o alta lume. aproape ca am avut impresia ca voi fi fericit. dar am esuat. asta pentru ca vad pentru prima oara cit de injuste sunt cele doua puncte. A. Si B. Iata, sunt in T.2 si ma simt si mai jalnic, si mai nenorocit. nu mai am curajul sa verific posibilitatea de a interveni un T.3. nu-mi ramine decit sa ma uit la furnica asta. nu, nu e o furnica, sunt 2. doua. II. de ce seamana atit de bine drumul meu intre A si B ca nesocotinta si perfecta intimplare a traseului celor 2, doua, II furnici? dar daca le privesc intens, stiu ca pot concepe ceva de care sa ma agat. e o ecuatie. dar daca strivesc una? sau pe amindoua. doua, 2, II. am nevoie de numere pentru a-mi putea defini o stare. exista teoria incertitudinii. de ce imi vine in minte o demonstratie incredibil de lunga? atit de lunga incit aproape ca uti de unde ai plecat. de ce? pentru ca stiu ca pot cuceri un infinit dar sa remarc ca am uitat punctul de plecare. nu destinatia ma sperie, ci faptul ca am uitat plecarea. dar simt ca nu ecuatia aia insensibila poate deslusi matematic probabilitatea alegerilor unui drum in plan a unei furnici. sau a celor 2, doua, II furnici. nu. ecuatia aia poate negocia cu o infinitate de subiecti. scapi de volum cumulind totul in matrice. linii, coloane. nu, nu ecuatia asta e cea mai buna. e altceva, mai sensibil, mai abil, mai diavolesc. e o taina. nenorocitilor, de mine va ascundeati? e o teorie in care hazardul se poate pune in numere. chintesenta probabilei intimplari. intimplarea probabilei chintesente. intimplarea chintesentei probabile. probabilitatea chintesentei intimplatoare. chintesenta intimplatoarei probabilitati. probabilitatea chintesentei intimplabile. nu. trebuie sa m opresc. si deja stiu. pot obtine 128 de variante din care numai 68 pot avea valoare de adevar in raportarile ce tin de logica. 96 de raportari valabile ce tin de rigorile semanticii. daca bag si poetica, pot merge la sigur cu numere intregi. atunci schimb radical rezultatul. si ramine doar un indice de negociere, nematematic. el va tine numai de bunul meu simt. anume de a da o minima valoare oricarei variante. dar de ce simt ca acel bun-simt nu ar fi nimic altceva decit nebunie? nu, nu folosim astfel de cuvinte. nu. NU ACEST CUVINT> pina aici. daca mina mea scrie acest cuvint

nu

daca mina scrie, ea e fortata de imprejurari

nu mina e vinovata, ci mintea

nu mintea e vinovata, ci trecutul ei

nu trecutul, nu el. nici de el nu vorbesc.

nu. nu pot asa. trebuie sa fiu logic. altfel ine

nu. fara acel cuvint. asta am hotarit deja. dar cum imi pot explica aceasta intimplare a hotaririi? cine a hotarit? eu? CIT sunt eu sa pot asta. CUM sunt eu sa pot asta. nu. cine sunt eu. da, asa e mai bine. CINE sunt eu



iar am ajuns intr-o fundatura. am nevoie de T.2. acolo imi promisesem liniste. incerc sa recompun momentul T.2 cind am simtit abia perceptibil posibila existenta a unui mediu format si nascut de T.2 care sa nu ma inspaiminte. dar ce fac? biet neb

nu



nu cuvintul asta. dar asta am hotarit-o deja

vreau calmul promis al lui T.2. dar cum sa-mi spun asta? ca si cum mi-as dori o alta viata? nu stiu de ce imi vine astain minte. in degete. nu stiu daca vreau. de fapt e dramatic, pentru ca nu stiu nici daca ma intereseaza. vreau calmul promis al lui T.2. dar cum sa-mi spun asta? si ce sa fac cu el? nu stiu eu oare ca totul e cumplit de unic si irepetabil? am avut ocazia si mi-am batut joc. da, mi-am batut joc. nu stiu de ce scriu cuvintele astea. nu pot sa imi dau seama ce ma poate face sigur ca am avut cindva ceva despre care acum aproape ca realizez ca mi-am batut joc. nu. femeia-om marcu se poarta dupa cum ii cere sistemul. si se face vinovata. ea ofera pilule nu pentru linistea mea, ci pentru linistea lor. ACUM vad clar asta. e un complot. o conspiratie. dar doar asta vad clar. in rest e ca si cum ar fi alb. din cauza pilulei. si pilula e alba. si halatele. si holul. norii? cum poate fi ceva care sa te faca sa fii clar si cetos? cristalin si opac? drept si injust? viu dar mort? viu dar mort. nu, ceva nu cadreaza. ceva ma face sa spun ca e mai corect "mort dar viu". kalocagatia. imbinare. iscusinta si inteligenta. alt cuvint. imi vin cuvinte. de unde? ah, nu, asta deja am repus-o la intrebarile zilei. deci la T.0.

ma duc iar sus? la T.0?

daca am ajuns tot acolo, ce ar urma nu ar trebui sa fie identic cu ce am scris din punctul acela? ce am scris? cum scriu? scriu asa. eu apas tastele. masina ma asculta. eu de cine ascult? de ce e nevoie mereu sa avem de cine asculta? pe cineva pe care sa-l urmam. ceva dupa care se ma ghidez. un indrumator. un sablon. sunt datorii? eu m-am nascut cu imprumut si imi platesc datoria. eu sunt cuminte. si sincer. eu nu mint. nevoia de reper. am numarat 197 de placi de faianta. fiind cu laturi egale - asta nu impune un numar par. depinde de suprafata. atunci se foloseste trucul. iata, nu mai e loc de ceva intreg? nici o problema. se taie o bucata. totul trebuie umplut. pina la refuz. trunchiem totul, ajustam, remodelam. doar pentru a se imbuca totul frumos. sa dea bine. pentru cine? nu exista spatii libere. nu mai exista insasi notiunea de liber. nu. eu sunt sincer. tavanul. tavanul nu are placi de faianta. pe el l-au omis. el a scapat intr-un fel doar de el stiut. dar daca ii vine si lui vremea? tavanul ma sperie. el isi permite sa se opuna legilor. vreau sa fiu tavan. dar daca voi cadea de acolo? nu. nu voi cadea. daca pot sa ajung sa fiu tavan, atunci faptul ca as putea batjocori acel ge mic ar fi o bagatela, ar fi la indemina. ge mic. g. nu stiu de ce mi-a venit asta in minte. nu, femeia-om marcu cred ca se razbuna intr-un fel numai de ea stiut. va trebui sa anunt asta. diriguitorul va lua masuri. g. g? stiu ca e ceva matematic. nu. nu matematic. ba da. dar si fizic. o constanta. constanta gravitationala. acum vad de ce mi-a venit in minte. de teama caderii. de teama caderilor. o entitate fizica determinata. mintea mea rosteste. pot sa spun. sa repet. mintea mea e un burete. nu. nu mintea mea rosteste. mina. nu, nici mina. eu? ce e eu?Eu. eu e o constanta? daca e o constanta va trebui sa-i gasesc formula. cum era? am mintea plina de formule. de constante. dar care era constanta lui EU? cui folosea? cine o folosea? la ce bun? ce sustinea ea atit de imens si de neputut de a fi spus? ce ascundea ea? cum si la ce negociam cu acea constanta? ce puteam rezolva apelind la ea? parca stiu ceva. e ca si cu as privi prin sticla. dar unghiurile de refractie isi bat joc de mine. simt asta. eu. eu. trebuie sa fie ceva. simt ca sunt aproape, aproape ca pot rosti. e o constanta, trebuie ca am pierdut pe undeva, cindva, aceasta notiune. daca femeia-om marcu actioneaza in sensul asta? nu, deja am hotarit. o voi spune. ea e vinovata. EU

constanta eu. mi-e mintea plina de constante. poate ca daca incep si le las sa curga, o voi regasi si pe aceasta? sa vad.

g

ge mic

acceleratia gravitationala. dar e mincinoasa. cum ai pasit dincolo de atmosfera, cum isi bate joc de tine. nu stiu de unde stiu asta, dar asa e. simt ca de asta sunt sigur. deci peste nori ge mic devine ceea ce este. un nimic, un ceva ce imi ofera doar iluzia. ce e el acolo sus? doar aici e adevarat numele numarului sau. il stiu. o constanta. o entitate fizica a carei valoare numerica este fixa orice ai face. doar sa nu fugi peste nori. i-ai murdari. ar fi pacat. 6.672 59(85) × 10 -11 m3·kg-1·s-2 .

folosesc indici. nu stiu cum. acesta e un soft. m-am intrebat si am primit aproape chiar voluntar raspunsul. ma feresc sa aflu mecanismul care imi confirma. feed back. nu stiu de ce am scris asta. nu stiu ce inseamna. dar softul presupune ca are valente de intrebuintare. are functii care doar apasate fac ca litera sa fie exponent sau indice. exponent. indice. nu ma sperie nici unul dintre cuvintele acestea. dar de ce m-am gindit ca ar putea sa ma sperie? eu le fac pe ele, cuvintele. dar ele ma pot recrea. ca le spun eu sau altul. tot una. fara sa implic nimic deplasabil. variabila fiind doar viteza. viteza. 299 792 458 m·s-1

imi lipsesc unitatile naturale. nu eu spun asta, mintea mea. eu nu vreau sa stiu ce presupune asta. dar daca stie mintea mea, tac. ma supun. oare nu asta ar trebui sa fie visul suprem? supunerea. asta vrea gherman. omul gherman are halat NU alb. dar are ecuson. pe ecuson scrie gherman. nu, nu am vrut sa fur ecusonul. dar ecusonul lui nu era la fel ca celelalte. omul gherman ma pedepseste. el face ca injectia sa fie dureroasa. el aplica o alta constanta. stiu dar nu eu ca acea constanta se poate numi constanta de structura fina 7.297 352 533(27) × 10-3. imi aduc aminte. da, acum vad. am folosit asta. dar cindva cind stiu ca rideam de ceva. sa inveti sa iti bati joc de numerele mari. cine spunea asta? invatasem sa nu ma tem de nimic infinit? de ce? reusisem sa-mi dimensionez infinitul prin bucati de mine. sa reduci infinitul la bucati digerabile. da. constanta lui eu. ce am facut? ce am facut? stai, stai, stai. nu vreau sa ma paraseasca gindul asta, simt ca sunt aproape de ceva, de ceva ce nu pot spune dar pe care stiu ca il caut. ca il caut. nu pleca, lasa-ma. simt ca pot acum, numai sa nu ma departez. e ceva subtil, aproape insensibil. simt in mina, in piept. simt in spate. constanta lui rydberg. ahhh, nenorocitule, eram atit de aproape. nu stiu cine esti, dar de ce mi-ai facut asta? ai venit sa-mi sfisii gindul. cine esti tu? te stiu? mi-ai vorbit? nu te pot asocia nici unui chip. cind ma gindesc la tine vad iar numere mari. jocul meschin al numerelor mari. sa te afli umilind numerele mari. ca si cum ti-ai bate joc de tot ceea ce este peste nori. de dumnez

nu spun cuvintul asta. NU. eu nu. nu sunt eu acela. nu eu. nu

1.097 373 156 8549(83) × 107 m-1

na nenorocitule, i-ati numarul tau mizerabil. mi-ai furat si ultima sansa. ultima sansa

ultima sansa pentru ce? a cui? nu stiu ce scriu aici. sansa cui? eu scriu numere. in masina asta litera mea e un nume. dat de un numar. prin ce fabuloasa cabala din numar face masina litera? stiu ca asta se intimpla in pintecele acestei masini. se numeste procesor. si redundanta. si permeabilitate numerica. cod masina. cad. constanta perfecta a caderii libere. acceleratia standard a caderii libere: 9.80665 m·s-2 tu esti geul cel nenorocit. tu te faci vinovat ca eu nu pot fi tavan. acoperis. bolta. cer. imuabil si nepasator, plutind si vesnic vegetind. fumegator si nu. precum am fost.



__________________________________________________________





am mintit. sau nu. curtea are mai mult de 9 metri. si mai mult si de 12.

trebuia sa fac asta ca pe un act de dreptate de care nu aveam nevoie. dar daca NU am totul exact risc sa ma prabusesc. nu cunosc starea asta, dar stiu ca acest cuvint ar putea avea loc meritat in dorinta interpretarilor mele.

mai spun ca sunt 362 de trepte in tot acest bloc. am fost atent. am refacut in minte de zeci de ori traseul. nu am gresit. da, am numarat si cele doua trepte de la intrare. in eroare m-a indus doar forma geometrica a soclului cladiri. evident, tot un unghi drept. un proiscuu 90 de grade. dar intrepretabil ca treapta. am vorbit cu omul-nicoara. el are mereu bube la nas. nu stiu de ce se freaca tot timpul. dar se freaca. ma gindesc ca va face bube si la degetele cu care isi freaca nasul. de ce nu sunt pilule pentru buba de la nasul omului-nicoara? l-am intrebat. el a raspuns asa: trepte daca au pasi. pasi daca au oameni. stiu ca a vrut sa imi spuna ceva. poate ca nu a apucat sa imi spuna exact ce dorea, asta pentru ca s-a apucat iar sa se frece la nas. el da mereu din umeri. ca si cum mereu l-ai intreba cite ceva si nu are decit optiunea de a nu sti. eu stiu ca el stie. de ce ar fi aici daca nu ar sti ceva? de ce pe el il muta regulat? e ca o marfa de pret. dupa el zavorul suna intr-un mod unic. stiu cind il duc acolo. si asta numai dupa cum suna fierul pe fier. ei il duc acolo sa il pastreze doar pentru ei. omulnicoara nu se opune. de opus se opune omulconceavalentin. omulconceavalentin e batrin. el nu zice. eu doar ii privesc ochii. ochii lui nu spun prea multe dar ii pot citi. ochii lui se ingroapa mereu in cute. in cute in asa fel incit nu stii cind omulconceavalentin ride sau urla. pentru ca el urla, urla, dar pe tacute. la fel si ride. omulconceavalentin nu prea e atent cu ce e in jurul lui. mi-am dat seama de asta cind l-am vazut cum fuge. el nu tine cont de nimic. nici de perete. nici de alti oameni. eu am tinut cont de perete. numai ca stiam ca pot trece dincolo. daca era perete, nu m-as fi obosit. dar peretele ala era ceva mai mult decit perete. ACEL PERETE. cuvintul perete nu ma sperie. cuvintul zid insa ma inspaiminta. cu peretele nu am de ce ma lupta. cu zidurile insa da. si prin ziduri pot trece. da. eu pot asta. zidurile te leaga, te fac mic. zidul iti ia cerul si norii. zidul nu are mila. are rautate. tencuiala e perfidie. caramida e otrava. armatura e injustetea. si eu stiam ca pot trece prin toate astea. asa stiam. nu zidul l-am avut in seara aia in fata. ci tot ceea ce el tinea ascuns, sedimentat in el. imi pare rau ca v-am murdarit cu singe albul zidului. imi pare rau. stiu, nu am cum sa repar. cu singe. de ce si zidul e alb? de ce minciuna asta? nu. am fost putin dezorientat. sau surprins? eu as fi reusit sa trec printre toate. daca ei nu incepeau sa tipe, as fi fost liber. atunci tot femeia om marcu a fost. tot ea a chemat spectatorii. imi pare rau ca v-am murdarit albul. dar albul ala zidul nu-l merita. eu sunt atent la ce e in jur. nu sunt ca omulconceavalentin. numai ca, uneori, stiu ca pot trece prin zidul care tine ascuns in el rautate, minciuna, orgoliul, ura. zidul ala. as fi trecut. stiu ca as fi trecut. eu treceam prin toate astea. prin toate zidurile.

curtea e facuta din mai mult de 9 metri. si din mai mult de 12. dar nu cu mult mai mult. daca latul palmei ar avea o valoare

fac medii

totul trebuie temperat

362 de trepte. sunt cite 12 ferestre. sunt 5 etaje. fierul ferestrelor nu e mereu drept. unele ferestre au cerculete. altele romburi. daca numar ferestrele cu cerculete. grilaj. impart cerculetele in asa fel incit sa ma pot folosi de linii drepte. le dezdoi, le indrept. de segmente/ de raza/ circumferinta poate deveni segment, diametru. din taria fierului gindul meu dezarcuieste lacomia cercului in linie dreapta. cercurile iau mereu prizonieri. linia dreapta nu. ea te indeamna sa treci. sa depasesti. sau sa ajungi. zidul era ca o linie dreapta. singele aluneca pe zid tot in linii drepte, asta pina cind picatura care facea drum seca in sine. se mistuia in sine. se ineca in propria existenta care deja se va fi fost sfirsita. sau cum? pina cind se epuiza. daca ar fi fost permanent alimentata? o linie de singe fara sfirsit. ba nu. si-ar fi gasit sfirsitul la baza zidului. tot o linie. la baza zidului. unde din mii de posibile linii s-ar fi nascut, informa, fara logica si finete, nesatula, o balta. o suprafata in care aleatoriul si-a cuibarit demult patriile.

ea spune iar: cit de linistit poti fi. stii? dincolo avem un aparat cu care luam tensiunea. a cazut si s-a spart. te-ar interesa sa vezi ce e inauntru lui? in seara asta voi pleca. abia daca am putut dormi noaptea trecuta 3 ore. am aflat ca nici azi nu ai mincat. vreau sa te cert acum. hai sa stabilim pentru totdeauna ca florile de pe hol nu au nevoie decit de apa. mincarea daca o refuzi, anunta pe catinca sau pe viorel.



stiu ca greseste. nu numai de apa. fotosinteza cere altceva. ceva ce mi-e frica sa spun. dar spun. ce as mai putea pati? si spun: lumina



da. 362 de trepte

sunt 129 de neoane. 63 mici. restul sunt mari. cite oglinzi poate avea blocul asta? si cite chipuri pot ele oglindi? dar un chip, un singur chip, cite forme poate lua in aceeasi oglinda? daca o spargi vor fi mii. sau zeci. ordinul nu conteaza. conteaza ca oglinda, nici cind e sparta nu te minte. legile reflexiei sunt stricte. numai fotonul isi face de cap. ei nu stiu. fotonul. lumina. in noaptea asta o sa aflu. daca pot sa il iau cu mine pe omulconceavalentin. cioburile poate ca ar putea avea si sunet. atunci vom sti amindoi cum e risul sau urletul omuluiconceavalentin. ca cioburile. mai e cineva. dar nu stiu ce e. el e fiinta-haide-ma. din pacate nu am timp sa il/o observ. e cel mai interesant lucru. e un lucru. care nu se opune, care nu accepta. e si nu e. fiinta-haide-ma vine si pleaca. de fapt e adusa si luata. de obicei fiinta-haide-ma e tinuta la bureti. asa spun ei. vin sa aduca fiinta-haide-ma si spun haide-ma. ea se executa. dar nu pare ca se executa. da, fiinta-haide-ma stie ceva. cum sa fac? cind o duc de aici ii spun haide-ma

da. e cert lucru. 362 de trepte. gresesc? nu. mintea mea le poate situa cu precizie. ochii mintii mele incep iar sa numere. numere. numai numere.

femeia cu inel nu a dormit decit 3 ore

tot un numar format din infinitatea unui infinit numar de posibilitati

362



__________________________________________________________





lasa-l sa stea aici. sta aici de 2 saptamini. dar pina acum doar pe garda mea. stii? mi-a reparat calculatorul. zau asa! poate, daca nu esti dincolo, mai tragi cite un ochi aici. stii bine ca oricum nu incui. se joaca la calculator si cred ca ii face bine asta. am vrut sa ii aduc un tensiometru stricat. crezi ca l-ar interesa? de fapt, initial, am vrut sa il fac sa se manifeste intr-un fel. asta e motivul pentru care il las si acum aici. l-a dus miorita la vizita. abia joi va mai avea. tu ce faci? vei veni la maracineanca? isi sustine tezele si vin si cei de la capitala si vin si cei de la capitala si vin si cei de la capitala si vin si cei de la capitala

eu pot sa repet. daca si vocea i-o pot imprumuta? daca voi fi ea.

eu

pot

sa

repet

ea vorbeste. omul femeie cu inel. pe deget. el e cel care inlocuieste, care umple lipsa ei. e un sistem diurn. si un sistem nocturn. ei sunt la fel. au alegeri identice. dar manifestari diferite. el insa simt ca are ceva. nepasare. ea nu. cu el imi e bine. cu ea e problema. ea vineaza si asteapta. de ce trebuie sa ii povesteasca lui despre ce ma lasa ea si ce nu. oricum greseste. nu ea ma lasa. ci eu vreau. cind sunt aici, pina sa ma apuc sa apas tastele, ea fura cu privirea gesturile mele. stiu ce vrea. parola. cum poate fi atit de neinspirata? am studiat boardul asta. un php deloc performant. chiar si cele personale, de nearatat, pot fi exploatate. dar nu ea a zis? terapie.

scrie aici.

secrete ce vor fi publice.

stiu. poate vrea sa citeasca. dar voi dezmembra pistele ei. daca e public, poate s-o faca oricum. hirtia mea mereu are locuri noi. locuri goale. hirtia numelui anexa 2. spatiile hirtiei mele cer doar de ea asternute constatari. ea noteaza cu atentie. ce? o sa vad miine. anexa 2 are atitea spatii. sau inca atitea istorii nescrise. de ea. maracineanca. fortez interpretarile. e obiect.nu.e om.omfemeie. da. tezele. ascultam ce vorbea la telefon. mintea mea se ferea dar tot puteam numi cite ceva. stiam ca imi spune mintea asa: ironie. aluzii. defaimare. sarcasm. invidie. tot mintea mea era hotarita sa nege. pentru ca mintea mea vazuse ca femeia cu inel nu poate produce astfel de stari. senzatii. sau ce? la telefon femeia cu inel vorbea despre subiecte de teza. ce teza? martor la nasterea unui alt model-om-femeie-cu-inel. asta implica o decizie personala. daca ea e asa eu ce trebuie sa fac? nimic. de ce acum inteleg ca pot cunoaste un om de milioane de ori si tot sa ramina loc pentru a fi surprins. cel mai lesne e sa stau cu ochii plecati. evit sa ma uit in ochii ei. in ochii lor. acum ceva se rupe in mine si nu aflu de ce. dar pot sa atribui imagini acestei stari. imaginea se naste in instantanee. nu. e doar neonul. nu, acum ma mint cu buna stiinta. de ce nu vreau sa vad asta? hai, vezi asta. hai. ba poti.

ba poti. e privirea unui copil. nu pot identifica momentul. copilul. sunt ochi in care, doar pe fuga privind, am vazut apa. apa din ochi e lacrima. glanda lacrimara. e ceva biologic. un act ce tine de protectie. ceva ma sperie. daca e vorba de cuvintul traire. simtire. stare. sentiment? acum imi simt si mai acut golul de aici. ating cu mina. e un sfincter. pilocardia. nu. piloris. nu. de unde imi vin cuvintele? eu doar ating locul unde coastele refuza sa se mai uneasca. acolo simt si o miscare pulsatorie. mintea mea hotaraste. imi bate inima. nu, nu e vorba numai de un act reflex al globului ocular. era plins si tinguire. am o noua imagine. asta ca vreau sa hotarasc ca mintea sa scoata la iveala. numesc asta amintire. notez aici pe hirtie. numesc asta amintire. hirtia se termina dar carioca scrie la fel pe luciul mesei. doar atent sa fiu cind voi vrea sa recompun. sa reintregesc. ca scrisul din camera unde sunt mesele pe care se maninca. nu. deci. scrisul dintr-o camera. de pe peretele acela. si de pe altul. are valoare doar daca unesc peretii, sa dau o singura linie. dar asta o sa insemne o alta pedeapsa. omul gherman asta asteapta.



eu pot repeta

omul gherman vorbeste repede si cu rautate, el face totul cu rautate. de unde stiu asta. da. omul femeie cu inel a recunoscut. cum a spus? uneori nu e potrivit aici.

cit mai ai de gind sa strici peretii? de ce nu-i dati ma sa picteze nu vedeti ca vrea sa ne arate ca are indeminare?

omul gherman iar a gresit. eu nu pictez. eu doar scriu cum se poate finaliza demonstratia aceea.

eu pot repeta eu nu pictez ei picteaza. omul femeie cu inel tot terapie numeste asta.

ochii care pling.

mintea mea hotaraste. imi bate inima. nu, nu e vorba numai de un act reflex al globului ocular. am o noua imagine. asta ca vreau sa hotarasc ca mintea sa scoata la iveala. numesc asta amintire. imi amintesc copil care plinge.

copilul e ca un pui de om. e puiul omului. toti puii pling. din diverse cauze. doar ochiul in sine plinge pentru ca, hotarit lucru, asta trebuie sa se intimple pentru a curata suprafetele de impuritati. e doar un analizator optic. vizual. segment central. si cortical de inregistrare. mintea mea pronunta asa: nerv optic. sistem optic de ghidare. releveu. azimut. siruri numerice. nu. nu e omenesc. aici e o masina. o fotocelula. un declic. o matrice simpla, da sau nu, o intrepretare ce se doreste mimetica. 1. 0. unu si zero. dar ochiul acelui copil varsa lacrima. ceva imi scapa. e o dimensiune cred dureroasa. puii pling. asta am zis. din varii motive. globul ocular. aparat de receptie. si analizator vizual. stiu ca vreau sa scap de ceea ce ma va durea amintindu-mi. atunci hotarasc aproape fara sa vreau ca mai bine mina face dupa sine

ce vrea

dar membrana de invelis contine terminatii nervoase. celule. retina. inapoia globului ocular gasim glanda lacrimara. ea nu-mi da pace in ochiul acelui pui de om. muschii sunt striati. cei care definesc pleoapa sunt circulari. nu. ba da. si permit, prin deschidere, orizontului, sa fie cuprins. dar eu mijesc ochii. iata. si vad ca prin sita rindurile. fac asta sa scap de imaginea acelor ochi care pling. ochiul e ca o sfera. dar turtita in partea anterioara, unde prin cine stie ce minune s-a instalat corneea. pot spune cu precizie limitele de dezvoltare in afara deformatiilor congenitale sau mecanice: 24 - 29 milimetri. este format din doua grupe de formatiuni anatomice. membrane de invelis care compun peretii globului. si medii transparente si refringente ce se gasesc captive in invelisurile acelea. sclera. sclerotica. sau corneea opaca. nu poate fi traversata de razele luminoase. mintea mea spune UV. nu stiu ce inseamna. dar cred ca pot spune totul despre UV. si IR. si MRVI. si ACCORD. si SUV. circumferinta corespunde limbului sclero-cornean. de la acest nivel cornea se continua cu sclerotica. cornea poate fi transversata de razele luminoase. coroida. tunica apoasa. patura cariocapilara. lamina: formata din tesut conjunctiv lax care contine vene si nervi/patura marilor vase, strat profund arterial si un strat superior venos. membrana lui ruysch. membrana lui bruch.

membrane. apoi mina e fortata sa scrie.

mintea mea recita, iara mina se grabeste sa-i faca pe plac. ea danseaza in muzica sferelor. in muzica literelor. aud. zgomotul tastelor. muzica lor. asculta cum suna. numai asculta cum suna. urechea. nu. nu despre ureche. ma sperie. macar sa epuizez ochiul. daca epuizez ochiul, acel copil nu mai plinge. daca el nu mai plinge, eu scap de intrebari. daca scap de intrebari, pot afla linistea. sa nu mai caut. dar ce caut? eu nu caut. ei cauta. sa afle tot. dar eu? ce pot afla lasind doar mina sa scrie? nu. asta trebuie sa refuz. mai bine ochiul, el e ceva. inseamna ceva. uite, il pot atinge, chiar daca ustura. e notiune. deci ochiul. iar ochiul. e mai bine asa. stratul celulelor bipolare. axonii lor fac sinapsa cu celulele celui de-al treilea strat. mai apoi. stratul de celule multipolare al caror axoni vor forma nervul optic.

retina are vascularizatie proprie data de artera centrala a retinei care are caracter terminal. mediile transparente si refrigerente ale globului ocular sunt asezate in asa fel, unele in spatele altora, incat razele luminoase plecate de la un corp plasat la infinit, traversindu-le, sa formaze focarul lor exact pe retina. cum sa vezi infinit? dar e un simt. si poti simti infinit? cind focarul se formeaza indaratul retinei, ochiul este hipermetrop, iar cand se formeaza inaintea retinei, ochiul este miop. si mai e. dar ma opresc. sunt sigur ca VREAU sa aflu de ce plinge acel ochi. dar ceva imi spune ca nu mi-ar aduce pace. cite notiuni. de ce mina mea nu se sperie asa cum fac eu vazindu-le? de ce doar o parte din mine vrea sa traiasca senzitiv si o parte refuza? e doar un ochi care plinge. era. era doar un ochi. dar asta mi-a facut rau. am fugit pe holul lung. cind s-a terminat holul, n-am mai avut unde fugi. acum stiu de ce m-am ascuns, indoit in nexul celor trei axe. 2 pereti si podeaua. sa nu mai vad acel ochi. acei ochi. stiu ca sunt 2. si ca amindoi plingeau. nu vreau sa stiu. imi spun acum ca asta e rolul ochilor. sa plinga si sa vada. sau invers. ambivalent. cavitatea conjunctiva si conjunctiva care o captuseste este udata permanent de lacrimi. lacrimi care favorizeaza alunecarea pleoapelor pe globul ocular. aceste lacrimi sunt secretate de glanda lacrimara si ajung pe conjunctiva prin canalele excretoare ale glandei. apoi lacrimile se aduna in unghiul intern al ochiului si de aici ajung in cavitatile nazale prin caile/canalele lacrimale. e simplu. am hotarit ca e simplu. nu a fost decit o parere pe care o ingrop. sa vada si sa plinga. o parere. o acopar. ca o pleoapa.



un alt gind care si-a dorit suicidul. sinucidere. stiu radacina, stiu complexul lingvistic, stiu modelele ce tin chiar de antropologia culturala. cit de liber poate fi un gind capabil sa-si hotarasca si sa-si defineasca un punct terminus? antropologie culturala. stiu ce inseamna. daca as lasa mina sa scrie? nu. trebuie sa ma concentrez. imi vin mii de cuvinte. nu radacina lor ma intereseaza, ci efectul lor. chiar daca nu recunosc. ba trebuie sa fiu sincer. da, recunosc. daca ma intereseaza pot patrunde dincolo. de ce sinucidere? nu. va trebui sa o iau metodic. antropologie. sau nu. sinuciderea ca exemplu intercultural. cine se sinucide e

hinduism. budism. acolo. acolo nu e nimic cu sinuciderea. stiu asta. imi vine in minte un ritual, autoincinerarea. care confera un merit special. celtii. autodeterminare. cit inca poti hotari. nu senil si lipsit de puterea deciziei. rasturnam doctrina crestina. nu. trebuie sa fiu atent. imi scapa enorm de multe. dar nu imi scapa. eu le scriu. eu si mina mea. eu si mintea mea. eu si masina. e ca si cum as da capetele de rind. mintea mea stie ce urmeaza. ca un cintec, suficient doar sa incepi prima silaba. sa te feresti de a fi umilit de un anume fel de esec. asta ca o rezolvare. cui pasa de doctrina. sau de modele de analiza. sau acceptarea sinuciderii este un esec sau un refuz de a recunoaste prezenta anomaliilor psihologice care trebuie sa fie prezente cu necesitate pentru ca o persoana sa decida in mod voluntar sa-si puna capat vietii mai bine nu imi opresc gindul mina zboara stiu ca e cald si ca omul femeie cu inel a plecat a ramas doar el el citeste si nu vrea sa iasa, lasa, mie mi-e mai bine asa, eu pot spune ca am noroc, nu pot sa cred ca omul femeie cu inel poate vorbi cu invidie la telefon despre tezele nu stiu cui ea e buna cu mine si nu cred ca zimbetul ei e ca al femeii om marcu. stiu. o sa denunt omul femeie marcu pina cind nu voi mai avea glas. de ce ma intristeaza gindul ca deja stiu ca nimeni nu va asculta?

cream mituri doar din setea de explicatii

explicatii.

stiu ca mi-am promis ceva. si nu numai mie. fiinta-haide-ma. cum am facut? aduceri aminte. cum am facut? simt bucurie. sau ce e asta? de ce simt bucurie? ca am renuntat sa uit. numai simplul fapt ca am renuntat la a mai uita ma face sa ma simt dincolo de zid. nu. nu voi vorbi iar cu acel zid. dar o sa trec. acum stiu doar ca nu am uitat. fiinta-haide-ma ma uimeste. omul-nicoara. stiu ca omul nicoara are mereu rani la nas. acum aud glasul lui. nu stiu ce zice. dar el mereu face noaptea asa. simt curiozitate. de fapt glasul lui e strigat. de fapt aici sunt numai strigate. atitea strigate. unde merg ele? cine sa le asculte? dar daca le unesc. nu. atunci as fi acel-ceva. nu. el striga. acum voi deplasa picioarele unul in fata celuilalt. merg. ma scol si merg. mai bine asa. dupa care voi veni iar aici. el sta si citeste. doar omul femeie cu inel spune

eu pot sa repet

e ca o terapie

secrete ce vor fi publice

nu e departe strigatul omului nicoara. nu e departe. ma scol si merg.



________________________________________________________





femeia om marcu zimbeste. eu stiu doar ca e o masca. a unei alte masti. pilulele ei tot albe sunt. nimic nu se poate schimba. poate ca doar asa trebuie sa fie. si nu in alt spatiu. de la pilulele ei cred ca pot visa si fara sa inchid ochii. pentru ca si atunci cind inchid ochii pot sa vad. sau sa adulmec imaginile. sa le pipai si sa le atribui eu atribute. imagini ce mai apoi nasc ginduri. cum poate fi asa? trebuie ca e un mecanism complex. un fel de editor care E si nu e inhibitoriu. ce-l face sa manevreze aceste cantitati? sau categorii. sau ce pot fi gindurile mele fapta. gindul-fapta. de la pilule.

poate e vis. sau poate e vis-trezie. sau prestient. cuvintul iubire il citesc in pagina 129. carte din coltul indepartat al mesei. masa e mare. nu, hotarit lucru, femeia cu inel nu e ordonata. dar am promis. nu mai aranjez cartile ei. in pagina 129. e undeva in josul paginii. acolo e tiparit cuvintul iubire. nu pot spune nimic din ce am citit, pentru ca nimic nu m-a facut sa ma opresc. sau sa am o nu stiu ce fel de relationare. dar cuvintul asta m-a facut sa opresc mecanica cititului. notez aici pe hirtie si acest cuvint, cu dorinta de a nu uita ca trebuie, ca trebuie, ca trebuie sa revin asupra lui

acum e doar pilula femeii om marcu. stiu ca sunt intr-un loc dar e ca si cum as avea mii de ochi. care vad mii de spatii. o parte din ochii mei au stiut cum sa imi indrume corpul pe aceste holuri. o alta suma a ochilor mei au recunoscut etajul si usa pe care eu intru pentru a fi aici. cuvintul aici insa imi spune ca e nevoie de alti ochi. dar am mii. asta am hotarit. pentru ca aici ochii vor calauzi mina. degetul. degetul apasa butonul. degetele.

ea spune. ea mi-a dat adresa de meil. ea spune meiladres. nu. mail. mina scrie colturos, nu cinta muzica spusei. meil. mail. de unde stiu asta? ea spune uite aici va trebui sa pui un meiladres. tu ai? nu ai. iti notez aici. sa nu pierzi hirtia. eu nu pierd hirtia. ea nu pierde hirtia lui anexa 2.

tot degetele asculta semnele spuselor ei. dar si fara ochi degetele mele stiu lectia. folosesc des tasta cu numele tab. ea e mai mare. nu cea mai mare. degetul poate simti forma. nu insa si functia. desi am mii de ochi, degetul are memoria lui. poate rosti in mintea sa asa: unu, doi, trei, patru. de jos in sus, patru inseamna tab. fiecare tasta are un nume. iata: ctrl. iata: shift. iata: caps lock. iata: tab. tab e aidoma patru. identific si inteleg ca sunt 2 doua II notiuni. patru inseamna tab. reversibil. tastele au nume. si suprafata. simt intr-un fel ca tastele sunt goale pe dinauntru. se numeste extrudare. sau turnare in matrita. nu stiu de unde stiu. dar stiu. si mai stiu ca e un sistem pneumatic. pot desena o intreaga schema a sistemelor pneumatice. mai e o cuva din care se injecteaza materia topita. polimerizeaza. e plastic. sunt catene tipice. o intreaga fizica se razboieste cu notiuni chimice. simt ca razboiul asta se da nu numai in masinaria care face taste, razboiul asta il simt si in mine. unde fizica uraste chimia, si unde chimia reduce la absurd fizica. pilula e chimie. femeia om marcu zimbeste. pilula daca o inghit imi arata clar cum ca o minima si infima chimie imi naruie posibilitatile de a demonstra si cea mai imatura si putin sofisticata aplicatie fizica. sa stau drept. folosindu-ma de legi ale echilibrului. nu. chimia lor uraste fizica mea. planul din plan devine convex. si concav. ma tine, ma alunga. ca in fiinta. fiinta prin sine. daca pe ea nu o cunosc, nu am cum sa inteleg pe deplin definitia unei substante concrete. nisi cognoscatur quid est ens per se non potest plene sciri definitio specialis substantiae. scriu o alta muzica. dar gindul e la fel. numai ca suna intr-un straniu fel. o alta muzica a caderii rostirilor. nisi cognoscatur. acum dintre ochii mei, multi se revolta. aduc alte imagini, miroase a caramida si fum. ochii mei cei multi vad mirosul asta si construiesc un alt eu. culoarele din albe devin cenusii. parca si cerul e al unei alte lumi. dar daca lumea e tot aia? si numai timpul si-a schimbat fata. nu. iar. lasa mina sa deschida noi usi. sunt noi pagini in care, daca vreau, ma pot citi pe mine. eu rostind alta muzica, in alt timp, in alt spatiu. ca o naluca, cu un singur colt al unui singur ochi speriat vad pilpiirea, unduirea unei flacari mici, mici. luminare. da, acum imi explic mirosul. fum. seu. seu. alte timpuri. cuvintul e scriptorium. si mai e. possunt angeli per suas naturales vires deum aliqualliter. possunt angeli possunt angeli possunt angeli possunt angeli

stiu ca privirea celorlalti ochi ma va putea scoate si din cumpana asta. acum hotarasc sa le dau lor crezare. ochiul care a vazut acel scriptorium il notez. tot aici, pe hirtie. cu gindul de a-l lasa slobod. cindva. doar de curiozitate. pentru ca aflu ca-mi place sa-l privesc curios fiind la ce el vede. imi vine in minte un numar. 129. stiu ca mi-am spus ceva. sa nu uit ceva. dar cind? ce era cu acest numar. trebuie sa privesc hirtia. pe ea am inteles ca notez harta edificiilor din care fug.



mi-am promis ca voi urmari hirtia. hirtia numelui meu. anexa 2

hirtia nume lazar a fost vazuta ultima data acum 17 ore si 27 de minute. stiu asta. mintea mea a socotit involuntar timpul. face ce nu ii cer. de ce stiu ca ar trebui sa ma supere asta? dar tototdata stiu ca daca ea nu ar inregistra amanuntul asta sau altele felurite, m-as putea rataci. da, stiu. am mii de ochi. ma pot baza pe ei. dar daca ei schimba iar timpul? acum pot spune ca hirtia nume lazar a fost vazuta ultima data acum 17 ore si 28 de minute. numai gindul ca pot afla si secundele ma sperie. vocea mea imi spune ca nu e greu. totul e sa fac diagrame. sa reimpart timpul in diviziuni cu care sa pot usor negocia. sa nu folosesc 60 de secunde pentru a gasi unitati liniare. daca folosesc doar suprafetele ce pot cuantifica alaturari numerice prime, pot genera forme usor de memorat. iata. folosesc planul, doua axe imi sunt suficiente. o forma valida poate fi patratul. daca latura e 60, aria e 3600. sublimare. da. pot si asa, daca suprafata asta o definesc ca produs. 60 de secunde. ziua mea maruntita in minute. 1440. in secunde 86400. in 86400 de secunde am de 24 de ori suprafete de 3600. imi trebuie un truc.ceva care sa ma anunte cum si cind se epuizeaza patrat dupa patrat. un analizator cromatic. asta inseamna ca trebuie sa aduc noi atribute. culoarea. daca am doua elemente de identificare oare e suficient sa imi curg timpul? am forma si culoare. dar e nevoie si de o arbitrare consecventa si impartiala. daca generez un indice fiecarei iluzii de patrat, atunci se naste un sir. culoarea poate sa-l faca divergent? nu. imi trebuie un semn. semnul e dat de o disciplinare a unei axe. dar cine spune ca sageata trebuie sa fie in acea directie si numai in acea directie? crescator, descrescator. dar daca traiesc inseamna ca descresc? sau ca umplu? ca adun sau ca scad? cuvintul acum e paradox. de ce stiu ca asta e ceva care se invata? cite paradoxuri cunosc. pe toate. ale lor. dar ar vrea sa le stie si pe ale mele? asta pentru ca acum incerc sa rup, sa mesteresc, sa misc ceva epuizabil, ceva curgator. acum ma gindesc ca e chiar absurd. deja acea axa poarta numele de axa timpului. asa imi zice mintea mea. dar ma pot razvrati. acea axa poate purta mii de nume. cunosc asta. pot denumi citeva sute de tipuri de functii, purtatoare de un numar exponential de alte proprii si irepetabile exprimari grafice. unde doar un singur semn poate influenta o curba. ca o viata. unde un singur semn poate schimba un destin. nu. trebuie sa ma opresc. desi stiu ca timpul meu il simt in patrate. desi tot mintea mea imi arata cumplita nedreptate ce i-a fost facuta cercului si ma obliga sa accept ca timpul meu poate purta orice forma, dar absolut orice forma atunci cind ii e furat volumul



si atunci de ce mi-ar pasa de cit timp eu nu am mai vazut hirtia numelui lazar

si daca chiar traiesc sau doar ma prefac de ce ar pasa altora daca mie nu-mi pasa

_______________________________________________________





invocarea practicii ca argument pare ridicola. sa operezi cu entitati imaginare. dar daca asta e ceea ce fac eu? sau sa nascocesti absurditati care mai apoi sa devina reper pentru toti. e ca o piesa de teatru, o privesti si te lasi furat, prins. cind se sfirseste ce vei alege? sa te razbuni pe mesagerul sau creatorul starilor tale? ca ti-a aratat ceva de care simteai, banuiai, intuiai intr-un fel ca ai nevoie, ca ti-a dat acel ceva si dupa aia... dupa care totul s-a destramat si reunit in final, in sfirsit, in limita, in oprire. ca totul s-a contopit in ceva-ce-nu-mai-e. sa te razbuni? sau sa aplauzi, si asta ca o multumire? cit de ipocrit trebuie sa fii ca sa alegi o varianta. nu. nu asa.

orice varianta vei alege, nu e tot o manifestare a ipocriziei? fie ca-l osindesti, fie ca-l aplauzi.



ei ma cred. lor le vorbesc, asta poate pentru ca ei stiu sa asculte. acesti ei sunt ai mei. despre eii astia vorbesc acum. mai sunt alti ei. care sunt ai lor. sau care-si sunt lor. cind incep eu sa le vorbesc , lor, ei-lor mei, se face liniste. doar omul cu hirtia om nume lazar geme. l-au adus iar. de ce nu ma asculta? el nu mai are nevoie nici de rmn. pentru el, intr-un mod misterios, inteleg ca nu mai sunt optiuni, alegeri. de ce ma simt trist? imi vine in minte cuvintul balast. cuvintul asta il notez, il simt personal, il simt aproape de mine, il simt intimplabil chiar mie. il notez iar pe hirtia mea. da. vad asta, nu mai sunt spatii libere. si eu am cazut in aceeasi capcana, sa umplu tot. oroarea de vid. nici eu nu mai dau viata libertatii. atunci de ce ma minii cind vad ca ei vor sa umple tot? ei-i ceilalti. ca la peretii aceia cu faianta. in camera mica sunt doar 124 de placi de faianta. camera e mica, poate doar din motivul asta. hirtia numelui om lazar. pe mine eii ceilalti nu ma asculta. de ce nu-l asculta atunci pe el? el da semne. si semnele lui asta spun: lasati-ma. cit de drepte sunt paturile. omulconceavalentin urineaza. e un act anatomic. exista aparat excretor. ce nu trebuie e dejectat. defecat. depus. exclus. aruncat. pentru asta exista rinichi. ei ma asculta. au chipuri schimonosite de ascunse dureri, au gesturi care nu au nimic in comun cu naturalul. cu naturalul si firescul celor multi. al celor care urmaresc, care dau sentinta. nu esti conform sablonului - esti aruncat. marginalizat. cite optiuni poti avea? da. ei ma asculta. eii mei. si, intr-un fel, eu tainic inteleg ca ei inteleg ce le spun. ei, ca spectatori ai mei, nici cind vor afla ca nu a fost decit iluzie ceea ce le-am servit, nici macar atunci nu ma vor dusmani. nu vor simti nimic. nici tristete ca s-a sfirsit, nici dorinta de a ma aplauda. nici nimic. e ca o stare care a fost si care nu mai e. dar in alta sala? salile creeaza scena. si nu invers. da-le ce vor sa auda. si sa vada. da-le doar ceea ce au fost invatati sau fortati sa primeasca si sa inteleaga. da, stiu, planta de pe hol nu are nevoie de mincare asa cum o maninc eu. cine vrea sa spuna marele adevar, cum ca de fapt ar trebui sa fie invers, acel cineva e condamnat. fugar, asta ca optiune sau manifestare a curajului. de cite ori poti urla in public adevaruri? de multe ori, sau toata viata ta. dar asta numai daca ii faci sa creada ca esti nebun. cuvintul asta stiu ca ma sperie. hotarisem sa nu-l aduc, sa il tin ascuns. dar el scapa mereu. ce aliaj. ce conjunctura mirifica i-ar trebui carbonului alaturat de subtile oxiduri ca sa poata naste otelul aliaj pentru lantul cu care eu trebuie sa intemnitez cuvintul asta. cuvintul. spun cuvint si ma gindesc la substanta. cuvinte-materie. care era cuvintul perfect? doar sa-l spui, doar sa-l rostesti si lumea ti se va supune. e un cuvint? daca as talmaci si amalgama toate cuvintele lumii, adunate toate, toate, prin sublimare sau contopire la infinit, prin retortele si spiralele mintii gindului meu s-ar naste unicul? stiu. aici e nevoie mereu de un ceva peste. e un peste si peste femeia cu inel. si stiu ca ea supune pe mai departe pe femeia om marcu. care e nu cu mult, dar e totusi peste omul gherman. asa vad. sau asa cred ca vad. sau asa cred ca inteleg ca vad ca nu mi se pare. care e peste omul viorel. si peste omul catinca. intre care e limpede ca omul viorel e peste omul catinca. desi ei sunt identici ca manifestare alocata. dar diferiti in practicarea sarcinilor. dar peste ei, peste toti acesti ei, trebuie ca e ceva, cineva. daca as putea ajunge cumva la acel ceva-cineva. doar ca sa ii arat. eu nu am ce sa cer. pentru mine nu mai stiu ce sa cer pentru ca nu mai stiu cum e sa vreau ca sa stiu ca pot cere. dar ar sti sa asculte? si daca ar asculta, ar sti ce sa faca dupa? nu mai stiu. poate ca pilulele femeii om marcu sunt vrajite.

omul catinca si omul viorel hranesc si pe fiinta-haide-ma. fiinta-haide-ma nici nu refuza, nici nu accepta.



ele, pilulele femeii om marcu, ma fac sa vad ca printr-un ochi mic, care se acopera fara de prorpie dorinta. ca dupa care tot el sa fie descoperit. vad doar atit cit pot, cit imi permite pilula femeii om marcu. da. stiu. ea fura vieti. acelui ceva-cineva o sa-i spun si despre asta. dar va fi ca o rugaminte personala. si asta doar daca va mai fi timp. cind mor ingerii, nici demoni nu se mai nasc. geometria e o stiinta empirica. reid mi-a oferit dovada peremptorie., facindu-ma sa vad ca daca omul ar fi marginit doar la simtul vazului, geometria lui ar fi cu totul alta iar notiunile ar fi sarace.

eu insumi vad ceea ce vad, vazindu-ma ca vad vazind. acolo sunt doar 124 de placi. faianta e rece.



_____________________________________________________





acum nu caut decit sa fac ceva care sa imi poata da macar iluzia

nu

acum caut sa pot intelege substanta unei idei. ideea-cuvint deformare

nu

exista o mecanica. iata: cuvintul trebuie sa respecte un sistem ce poate proba natura conceptului de transmutare, de transportare a sugestiei.

de ce cuvintul meu nu imi asculta

exista posibilitatea de a vedea eu denaturat. am aflat asta. ideea mi-a venit intimplator. dar deja isi cere dreptul de fi intr-un fel statuata ca ceva neinterpretabil si fix. e ca o lege care spune ca

daca

apas tasta

tasta tastele cuvintul daca

daca eu vad distorsionat

daca sunt ceva material, si pe buna dreptate ca sunt, altfel nimeni nu ar incerca sa interactioneze cu o iluzie, chiar daca iluzia

daca eu sunt ceva material inseamna ca nu respect nimic din dreapta orinduiala data formelor acceptate ce ma pot numi si asemui si pe mine reperelor generale. daca sunt ceva material, chiar daca eu nu pot nici accepta si nici nega datul acesta pentru ca simt ca imi lipseste ceva, deci daca sunt ceva material definit din mii de perspective si concepte deja asumate, intelese si de necontestat de catre ceilalti, ei bine, eu, acest ceva material trebuie sa recunosc: nu functionez conform principiilor si schemei logice. nu ma potrivesc matritei. sablonului general. ceva din substanta sau forma mea ramine mereu in afara elementului ce trebuie sa poarte numele general valabil. CARE NUME? forma care, luata fiind, sa-l poata face pe cel care ma priveste sa spuna concis: iata, el este acest ceva si nu alta. pot numi acest obiect scaun. pentru ca stiu ca e scaun. pentru ca stiu ca are atribuite o serie nesfirsita de repere, de indici, care pot defini notiunea. indici. atribute. valente. simt ca ceva imi scapa totusi. pentru ca pot vorbi de scaun gindind si la zona biologica a semnificatului. sau semnificantului. notiuni care sunt impaturite in acelasi ambalaj. nu. trebuie sa lucrez cu contingentul.

am nevoie sa notez asta. hirtia mea va contine inca un punct in care chiar daca nu am gasit raspunsul, macar stiu ca se opresc intrebarile.

daca eu vad totul deformat

si deformat nu e nimic, totul ar fi just si normal, sau cel putin acceptat de marea majoritate ca fiind ceva despre care se poate spune da, e normal.

deci eu sunt cel care vede deformat. sau privirea mea e, intr-un nebanuit si de neaflat mod, deviata. dar doar privirea poate certifica autenticitatea a ceva? veridicitatea? privirea implica mii de analizatori centrali. divergenta dinspre analizatorii periferici. e vorba de simturi. nu de analizarea lor. asta o sa o aflu dupa ce voi face lumina

lumina

nu

ca sa pot intelege ce caut trebuie sa dau valoare de postulat acestui gind.

gind: eu nu vad corect. nu, nu e ipoteza. deja trebuie sa accept ca asta e concluzia.

. nu, nu e ipoteza. deja trebuie sa accept ca asta e concluzia.
eu nu inteleg, eu vad trunchiat, eu denaturez. eu amestec la infinit si caut ceva ce, din ce in ce mai des, incep sa intrevad sau sa inteleg ca nu voi gasi. deci eu gresesc. eu nu sunt asa cum ar trebui sa fie un eu.

un produs factorial. nu, nici asta. sunt vectori, eu de rezultanta trebuie sa ma agat. intre doi vectori unghiul poate lua orice forma. de acel continut nu depinde natura rezultantei. (notez iar: daca se poate intimpla invers? daca imi impun sa nu uit, nu voi uita. daca nu voi uita, voi avea sansa sa verific. daca voi verifica si se confirma, atunci nu va mai exista loc pentru sansa. cit de obiectiv trebuie sa fii. cit de departe esti dispus sa mergi. asta induce cuvintul-imagine-gind sacrificiu. ma opresc pentru ca nu pot cuantifica nuanta. am nevoie de un verdict. mintea incearca sa copieze nepasarea masinii in a da verdicte. pe ea n-o doare cind initiaza un proces. pe ea n-o doare cind incheie un proces. masina poate sau nu poate procesa. intre, nu e decit compilatia. aici o memorie paralela imi va spune e ceva ce pot defini intr-un cuvint: rezidual. nu. alternator. nu. analog. ROM. EPROM. cache. revendicativ. mi se impune manifestarea functiei. inchid paranteza. asta inseamna ca inchid o idee dintr-o alta idee. tasta e asta. )

)



atunci nu sunt acea materie. sau sunt o alta materie dar nu om. am putut spune asta. om. mai sus vad o intrebare: CARE NUME? cred ca asta e raspunsul la acea intrebare. numele cautat era om. CARE NUME? NUMELE OM. acum cred ca pot lasa mina sa imi demonstreze mai departe. deci eu nu functionez conform matritei. ceea ce fac eu nu poate defini conceptul sau manifestarea conceptului-om - sau nu te poate face sa spui, in fata mea fiind, da, e om.

daca imi asum asta, pot intelege. si imi spun ca nu ma voi revolta. imi promit.

acum promit:

nu, nu ma voi revolta.

am promis.

daca nu sunt om, ce sunt atunci? trebuie sa fiu un complex de analizatori, complex care poate avea constiinta. care constiinta se manifesta in mod voluntar si supraconstient, din moment ce eu, nefiind om, pot sa imi dau seama de asta. deci sunt un complex de analizatori. ce tip de analizator

nu

ce structura de analizatori poate genera erori? in principiu, toate.

am nevoie acum sa recompun in minte ceva ce pot intelege si ceva-cu-care-sa-ma-asemui. pentru a intelege alunecarea. deformarea. aberatia. nesupunerea. imi construiesc repere.

daca NU sunt om, recunosc ca sunt ceva. un sistem optic. compromis chiar de justetea legilor fizicii ce-mi determina si genereaza aberatia. scaparea din linie. iesirea din rind. de ce o iau razna.

vreau sa cred ca sunt un sistem optic. in primul rind pot negocia sau am valoare numai si numai in prezenta a ceva ce mintea mea recunoaste ca fiind ceva placut. lumina.

daca imi alegeam sa fiu ceva ce negocia cu electronii

nu.

imi vin termeni si notiuni. acolo simt ca voi intilni suprasarcina. suprasolicitare. scurtcircuit. mintea mea coboara de sus, numai ea stie unde e susul asta, si devieri sau ajustari. ars. scrum. soc. electrocutare. imi suna a pericol. ma intorc la lumina. mintea mea ia foc. cuvintul mistui.

eu sistem optic.

daca sunt asta, atunci e lesne de inteles de ce vad deformat. sau deformez. sau schimb forma sau reprezentarea, fara a ma atinge de continut sau substanta. eu emit si absorb. sunt permeabil. permisiv. am reflexii. si refractii. cele doua prime limbaje comune. legi. am performante dar generez erori si distorsiune. sa fii performant in a distorsiona si a deturna. in a aluneca si a cadea. in a deforma. in a face invalide interpretarile chiar si in fata celor mai temeinice repere. sunt un complex de lentile. si inca ma port doar ca analizator optic. pentru a determina cu precizie performantele unui complex de lentile, se urmareste directia luminii prin el, folosind legea lui snell pentru fiecare segment optic. daca inchid. daca opresc. daca sfirsesc procesul de urmarire, stiu sau pot observa ca nu toate razele de lumina ce au strabatut complexul de lentile se supun legii paraxialitatii. aceste devieri de la imaginea reala se traduc prin aberatiile lentilelor. sunt sigur ca asta sunt. un complex optic. dar nu amorf. cineva a picurat viata peste mine si am ajuns sa traiesc. cineva a suflat constiinta. constiinta mea e sticla. transparenta. uneori translucida. uneori opaca. acum inteleg. doar asa MA pot intelege. deci asta sunt. se vede clar, aveam nevoie de ceva cu care sa ma pot asemui pentru a ma putea explica. cu ceva care sa NU respecte o lege fireasca. cu ceva care sa nu fie la fel ca toate celelalte. cu ceva ce terfeleste ceea ce se numeste normal. trebuie sa inteleg asta. ca asta e motivul pentru care eu deviez. si ca NU ceea ce ma inconjoara e nedrept si injust, ci numai ca ceea ce eu vad interpretez si inteleg eronat. eu sunt cel care vede totul deformat. ele, lucrurile, sunt cit se poate de la locul lor. corecte, clare, juste, concrete, drepte. directia unei raze de lumina dupa refractie la interfata a doua medii omogene si izotrope, cu indici de refractie diferiti este data de legea lui snell: mina mea aduce din minte. mintea mea aduce de sus unde se aude ca un cintec

se aude asa

en indice unu ori sin de teta indice unu ESTE egal cu en indice doi ori sin de teta indice doi.

un alt cintec, pe alte voci, dar mai serioase, imi spune asa: unde teta unu este unghiul de incidenta si teta doi unghiul de refractie, masurate fata de normal. am nevoie sau inteleg ca am nevoie de metode sintetice de autoanalizare. doar am hotarit ca posed - de unde nu stiu - constiinta.

am nevoie de metode sintetice numai pentru ca stiu ca asta salveaza timp si pentru ca simt ca asigura intr-un fel posibilitatile de implementare chiar si in sistemele automatizate de calcul in vederea optimizarii ulterioare. asa pot defini si cuvintul viata. sau traire. nu. vietuire. notez viata. trebuie sa aflu si cuvintul asta. dezvoltarea acestor metode implica o ecuatie. ecuatia legii lui snell. imi vine in minte descompunerea taylor. e o ecuatie fabuloasa. ca si sistemul automatizat de calcul capabil sau pasibil de optimizari ulterioare. dar asta am spus ca e viata. nu viata. vietuirea. inlocuiesc sinusurile cu argumentele lor. in mintea mea ecuatia se disperseaza in forme. prinde contur si-mi genereaza imagini. e atit de frumos...

e atit de frumos

da, teoria de ordinul intii. sau teoria paraxiala, unde doar primii termeni ai descompunerii lui tayllor sunt folositi, restul fiind neglijati. orice nastere a unui sistem de lentile stiu ca incepe cu asta. e prima lege, legea nasterii sale: totul incepe cu aceasta aproximatie. daca asa ma pot naste, doar aproximind, cum pot fi atit de nemernic sa cer lucruri concrete? nu mi se dau decit aproximari, ideea de "cam atit". de ceva-pe-acolo. conventia sin de teta egal teta este valabila doar pentru unghiurile apropiate de zero. asta ce inseamna? ca implica dezvoltare ulterioara. da. un fel de liber arbitru dar supus si constrins de alti liberi arbitri. dar stiu ca nu am terminat. nu inceputul ma urmareste, nu motivele lui, sau rostul lui. ci faza de mijloc. insasi existenta sistemului automatizat. de fapt doar o felie din el. doar un moment. si acela e momentul acesta. momentul in care eu stiu ca deformez. momentul in care simtind ca eu sunt cel care deformeaza, am cautat sa aflu si am gasit ceea ce trebuie sa fiu. iar momentul acesta e ceva curbat. iar in spatiile curbate, sau pe suprafetele puternic curbate dar si pentru razele marginale, teoria pe care mi-am aratat-o stiu ca greseste fundamental. in acest punct de inflexiune aceasta teorie are valoare doar prin propriile sale erori. doar asa apar deviatiile de la realitate. iar acestea se numesc abateri. aberatii.

deformare

iar mintea mea recita iar si iar. stiind ca exista. CA EXISTA aberatia sferica. astigmatismul. curbarea imaginii la marginile sale. coma. distorsiunea. culoarea laterala, fugita de rostul si conceptul ei. tot alfabetul dement si irational al deformarilor pe care le fac, pe care le accept, pe care le generez, cu care ma hranesc, cu care ma mint, cu care



asa pot sa inteleg ce sunt. un sistem lenticular. de ce simt ca mi-as fi dorit, daca tot sunt sticla, sa fi fost macar oglinda? a cui? pentru cine... intru ce



aberatia sferica in sistemele optice



aberatia sferica tinde sa defocalizeze imaginea si sa reduca contrastul. acum inteleg de ce evit sa privesc. eu tind. sa defocalizez. pentru ca refuz sa mai vad. doar am constiinta. sunt din intimplare doar un sistem optic aberant dar avind constiinta. vreau ca totul sa se estompeze, sa fie cit mai putin clar. asta mi-ar aduce liniste.

cind eu, sistemul optic aberant, focalizez mai aproape de lentila decit s-ar focaliza razele din planul radial. nu



astigmatismul se defineste ca separatia unor doua puncte de intesectie. acum imi explic de ce gindesc cuvintul socializare. sau prietenie. nu mai stiu.



nu mai stiu.

stiu ca stiu ca ar fi trebuit sa-mi notez ceva.

in lentilele sferice, diferite parti ale suprafetei lentilei prezinta diferite grade de marire. aceasta da nastere aberatiei numite coma. nu mai vreau. nu pot sa fiu asa.





exista o tendinta a sistemelor optice de a realiza imagini pe suprafete curbate mai bine decit pe suprafete plane. acest efect se numeste curbarea imaginii spre margini. trebuie sa ma opresc. vocea nu ma lasa. ea spune tot. imi spune. femeia om marcu. ah, ea de CINE va fi pedepsita? dar trebuie sa renunt la lupta. de ce ma opun? taci. nu mai vreau sa aud



vocea asta



lentilele pozitive au de obicei tendinta de curbare a imaginii la margini spre interior, iar cele negative spre exterior. aberatia asta poate deci fi ameliorata prin combinatii de lentile pozitive si negative. stiu. stiu asta. dar taci. nu mai spune. da, accept asta. sunt o lentila, un sistem optic, nu mai sunt om. sunt o aschie care abia daca mai luceste, dar care deformeaza, deformeaza in mii de feluri. care permuta, disociaza si distorsioneaza tot. sunt o sticla, un ochi de geam, un colt de oglinda, un strop de lichid lenticular. sunt un ciob.



sunt un ciob.



un ciob nu poate cere pedeapsa omului femeie marcu pentru ca ofera zimbete. si pilule. e prea de tot.




__________________________________________________________




pot sa repet

eu pot sa repet

eu

fa-ma sa inteleg de ce ai ales acest nume. ce reprezinta? ce-ti aduce aminte? cum ai ales? nu era neaparat nevoie sa iti pui chiar numele tau, dar puteai folosi un pseudonim, sau mai stiu eu ce alt nume de imprumut. stii ce inseamna pseudonim? vrei sa-mi spui mie ceva cu acest nume? vrei sa imi transmiti ceva? pentru ca eu ti-am sugerat? eu, daca eram in locul

femeia cu inel

poate ca toata viata ei e formata din intrebari. da. cred ca acum pot sa inteleg. stiu. si simt ca poate fi un

nu. femeia cu inel. ea pune intrebari. ea nu are. intrebari pentru ea, ea nu mai are. are pentru altii. pentru mine

daca am alege un alt loc in care poti scrie? in care poti fi tu cu tine, si in care loc sa fie iar nevoie sa iti pui un nume, ce ai alege? intr-un fel ma amuza dar ma si surprinde. in locul unde scrie nume tu trebuia sa iti pui, sa iti scrii numele. numele tau. tu ai nume? care e numele tau? stii ce inseamna prenume? sau numele mare numele mic la fel si in locul unde scria prenume. dar nu asta ma intereseaza, ci de ce la numele care urma sa fie afisat pe acel sait, de ce in acel loc ai ales urme. sa stii ca tot m-am gin



ea mi-a dat adresa de meil. ea spune meiladres. nu. mail. mail. de unde stiu asta? ea spune uite aici va trebui sa pui un meiladres. tu ai? nu ai. tu ai? nu ai. iti notez aici. sa nu pierzi hirtia. eu nu pierd hirtia. ea nu pierde hirtia lui anexa 2.

nume e anexa

femeia cu inel spune

hai, felicita-ma, am idei bune. in felul asta nu o sa mai fie curent, schimbam paturile si in asa fel incit sa poata fi accesul usor. eu

pot

sa repet



ma nedumireste alegerea ta de ce nu ai scris exact numele tau asta nu e nume la nume si prenume nu scrii nume prenume iar la parola trebuia sa alegi ceva logic ceva usor de tinut minte tu lovesti in taste ce te faci miine cind vei dori sa intri iar aici nu ma uitam la parola

sa ai o activitate care sa iti aduca o relaxare nu chimica intelegi asta e scopul sper din tot sufletul sa nu faci si cu tastatura ce ai facut cu creioanele stai nu te speria nu te cert

eu pot sa repet tot timpul patrat pina coltul lui se toceste ca sa curga mai simplu ca sa

pot iar sa repet

hai felicita-ma, am idei bune. in felul asta nu o sa mai fie curent schimbam paturile si in asa fel incit

dintre toate ai ales culoarea asta. poti sa-mi spui de ce? hai, fa un efort, stiu ca ma auzi, cu mine de ce nu vrei sa vorbesti? vrei sa iti povestesc iar despre mine? incepusem data trecuta sa iti spun de intimplarea cu pisica. si cu mama mea. cind am fost suparata o saptamina si nu am vorbit cu nimeni. sau poate mai bine de o saptamina. iti spuneam ca atun





te-am auzit rizind. chiar ai ris? sau il imitai pe gherman? spune-mi despre ris. vrei sa glumim?

de ce nu vrei sa iti aud vocea? hai sa facem un joc. uite. o sa iau telefonul lui si o sa te pun sa ma suni. vrei sa il chemam amindoi pe ? sa ii cerem elefonul? dar ii spui tu, ii ceri tu. ca sa ne jucam ce zici stam fata in fata si vorbim la telefon unul cu altul. in felul asta imi poti vorbi fara sa ma privesti. poti sa te uiti la mine? macar o secunda. hai, la doamna danescu te uiti. vrei sa aduc luminita?

eu pot sa repet daca ma pun pe jos o sa intorci privirea? unde o sa te mai uti daca eu voi fi jos si vei privi la mine



refuza orice comunicare. si nu de cind l-am adus. la bogatani a avut scurte perioade in care a interactionat. daca o fi din cauza transferului? nu. pentru ca in ultimele 3 saptamini nu a mai

daca dai doar un telefon nu pai citi erau pe tura? ei il au pe si pe care sa le tina spatele nununu sunt la alegere, poate ca e cu noul program, ne-a prins si pe noi in schema nu publicat in monitorul oficial si asteptam ca prostii fata de anul trecut eu am impres isi aranjeaza singuri concediile si nici nu vreau sa ma gindesc pentru ca de 2 ani tot am spus lasa vad cum fac nu mai tin cont dar cred ca am depasit un pachet pe zi de dimineata toti ciini se stringeau

xhsjhwsjbknms n`qk' ` jmaznq xojxnk kqxok qxokjkn qxkk s n n ks nx ii aud pe toti ei vorbesc ei au ce spune nu au ce spune ei vorbesc e frig aici si roata aia e stricata eu stiu sa ii fixez se numeste bolt nit daca opui rezistenta nici aici nu e geamul curat nici aici nu miroase mai bine daca in tavan ar fi gaura cine ar mai monta neonul gindac mort tigara aia nu e stinsa tot pe usa asta se intra tot pe usa asta se iese de ce sa fug daca fug am uitat curea de ceas am uitat curea de ceas ce daca omul garaj se bucura de curea de ceas nici patura nu o sa fie o sa fie alta

femeia cu inel pune mereu intrebari. ea spune daca pot aduna macar o urma, sa-mi dai ceva de care sa ma leg macar o urma macar o urma macar o urma macar o urma macareourtam amaceraomurman ambcaer ourma amnmacar o uyrma macaro uyrma urma macar omn urmANM MACARO URMA

DE CE NU MA

de ce nu mai scrii?



femeia cu inel are mereu intrebari. dar pentru altii. daca ar avea pentru sine ar fi fericita. ea sigur la intrebarile ei ar gasi raspuns la intrebarile ei ar gasi raspuns la intre

ACUM NOTEZ FERICITA. E UN ARGUMENT PENTRU, E UN ATRIBUT CA

ea spune

de ce nu scrii scri scri am scris dar daca sterg o litera pot sa sterg inca una

ele se sterg atit de frumos atit de frumos am scris mii de patrate de minutesecunda patrate dar am sters miile de minutesecunda patrate cum le-am scris asa le-am sters acum am sters iar apas acum acum nu mai e apas acum acum nu mai e

daca apas si e

daca apas nu mai e

e aceeasi mecanica

dar rezultatul difera

cum se face ca

daca apas e

tot apasind nu mai e

am apasat sa nu mai fie

de ce

vreau sa pot apasa sa nu mai fie

apasind sa nu mai fie

de ce doar aici daca vreau sa nu mai fie apas

si apas si stiu ca functioneaza e clar

de ce daca aici apas si nu mai e

daca apas

pe ce sa apas sa nu mai fie asta e un model care functioneaza

da iata

am numarat 327 de rinduri daca fac media pe rind litera medie ponderata tin cont de probabilitatea ca pot scapa tasta care umple spatiu dar nu lasa loc litera media e 78 daca media rind litera 78

spatiu cu tasta lunga ocupa loc desi e neumplut

asta implica o variabila de sistem sunt 3 necunoscute dar nu ecuatia poate da un verdict dar

media e verificabila iata

gindeste iar dar gindeste exponential asa ochiul din minte nu se poate incurca in 0 sau in sirul de dupa virgula sint 327 de rinduri

acum e simplu

25506 litere negre si nelitere

de ce in mine daca apas tot mai e?

inteleg functioneaza doar aici asa cum cuvintul meu se poate compune din silaba vocii de sus sau de oriunde gindulcuvint din silabe litere de plastic extrudat materie topita compun cuvintul-gind legat. imi aud cuvintul concept.



da am scris mii de cuvinte-gind. ca mai apoi sa le sterg

tot atitea mii de ginduri-cuvint. pe care le-am sters. dar nu am putut. doar sa le scrii. si sa apesi si sa nu mai fie. aici nu au mai fost. dar vocea tot le are. stiu, nu de intrebarile ei ma tem ci de raspunsurile mele nu date ei ci mie din mine eu care imi care meu care eu care meu imi mine care e cuvintul care e cuvintul despre mine zic despre mine dar nu il vad pe despre mine nu

25506 litere negre si nelitere

am scris toata ziua. unde e ce ai scris? ai scris toata ziua. am sters ce am scris toata ziua

unde e ce ai scris? eu pot sa repet si repet dar nu pot sa repet ce aud inapoia vocii ei. femeia cu inel simt ca e naucita ca eu sterg am aflat cum poate sa ii para rau de ceva daca scriu mii de cuvinte-imagine daca scriu mii de ginduri-cuvint de ginduri eu ea nu le are ca tot un eu de la mine care imi mie ma gindul-eu cuvintgind voce-imagine dar eu ce fac euminemieimimameu

simt in auz ca ea e furioasa daca o privesc stiu ca sa vad tot ca e furioasa unde e ce ai scris? ai scris toata ziua. unde e ce ai scris? toata ziua



25506 litere negre si nelitere am scris si am sters. femeia cu inel pe deget sufera ca 25506 litere negre si nelitere am sters. eu. pe ele.

acum nu sterg. daca sterg ea sufera. ea e buna. ea nu sufera. ea are parere de rau? notez parere de rau

scrie apas publica. ea spune pui mausul aici unde scrie Aceasta insemnare apare la Prospaturi

aici scrie Apasa publica doar o singura data. Publicarea...




_______________________________________________________




voceagindului spune asa

nu. numerele prime imagineagind le face asa: ele NU au alti divizori decit pe ele insele si pe 1.

daca scriu 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19,

pot sa spun pina unde? pot sa spun la infinit. asta stiu. stiu ca pot. doar trebuie sa fiu atent la pas. pasul are forma. daca ii dau forma, imi e usor sa controlez. pentru ca daca vezi forme e usor sa te descurci. cuvintul care il spune mintea e teorema formala. teorema substantei ca suprafata

nu. ele continua la nesfirsit.

eu am scris ceva in care stiu ce am scris. tasta a scris ceva care vocea spune asa: iata, acestea sunt numere prime. acesta este sirul numerelor prime. . . . . . . punct

numerele prime. in afara de semnul tastei care face 2, toate numerele prime sunt impare. toate in afara de 2. dar numerele prime impare, in afara de numarul prim 2, simt ca vad ca pot avea 2 substante de suprafata. numerele prime impare sunt de 2 doua doi II ** feluri: cele care sunt egale cu UN multiplu de 4 MINUS UNU. le pot spune. iata: 3, 7, 11, 19 si mai departe SI cele care sunt egale cu un multiplu de 4 PLUS UNU. zic 5 13 17

numerele prime de forma minus 1 sunt mai multe decit numarul de numere prime de forma plus 1? da. vad asta. da. dar simt ca doar in aparenta. ele par sa fie mai multe. in lista primelor sapte numere prime, numere prime de forma minus 1 sunt mai multe. sunt 4. si numai 3 de forma plus unu. cit de adevarat este? omulgherman ma urmareste. stiu asta. dar nici unde calc in curte nu am avut loc sa scriu sirul meu. pe jos. s-a terminat caramida. caramida lasa urme rosii. s-au terminat inainte si creioanele. nu. in camera cu mese pentru mincat nu mai scriu. eu nu pictez. dar peretele e despartit de fereasta 4 si de fereasta 5. numar mereu de la coltul cu gaura pentru fir. daca unesc peretii tot nu am loc. dar nu se pot uni. daca si omul nicoara ma ajuta. sau toti. peretii sunt fixati. de ce nu ii pot uni? dar omul gherman stiu ca pindeste de la locul lui. el asta asteapta. el injectia o face sa doara. eu nu. la mine ei stau cuminti. doar serul sa-l dozezi bine. sunt mai multe numere prime de forma minus 1. vreau sa stiu daca am dreptate. pina unde pot merge aceste numere prime? sirul lor? cite pot fi de forma minus 1. pentru ca stiu ca undeva nu se mai respecta pasul. simt ca nu e adevarat. teoria numerelor. cind numerele prime devin incomensurabil de mari, numerele de forma multiplu de patru PLUS 1 se arata a fi mai puternice si mai multe. cum sa fac? in asa fel incit sa nu suprasolicit ridicarea la putere. asta ca sa negociez cu formele-imagini. simt ca acel numar e fara sfirsit. este asa. iata: 10 la puterea 10 la puterea 10 la puterea 46. puterea ar avea 46 de semne-cifra-forma/spatiu 0. cit inseamna un numar cu atit de mult zero. exista un singur numar care nu se comporta aidoma modelului? sau toate numerele se comporta aidoma? daca aflu acel numar. daca distanta pe care eu pot inscrie valoarea acelui numar ridicat la putere o pot masura, pot sa fac o estimare de cite curti as avea nevoie. daca termin curtile, folosesc pamintul. ocolesc copacii. dar pina la limita lor. va trebui sa folosesc tot spatiul care mi se ofera. pamintul. pe el las urme cu pasul. pe el las urme cu creanga omuluitudor. caramida nu scrie rosu pe pamint. printre iarba? iarba e asa deasa. pamint. dar pe el este iarba. daca numar iarba si zic asa, iata: fiecare fir de iarba e un zero. cartezian. ca o dreapta imparteala. acolo scrie nu rupeti florile. sunt 3 pasi. peste 3 pasi scrie nu calcati iarba. nu am vrut sa calc iarba. am vrut sa stiu citi pasi sunt intre nu rupeti florile si nu calcati iarba. dar iarba creste. din saminta un alt fir de iarba si-ar cere dreptul la un numar zero al meu. de unde stiu eu care fir de iarba are numar zero si care nu are inca? si daca intre firele de iarba care deja imi poarta un zero se ivesc altele? cum pot sa vad care sunt cele noi? ele dupa ce se nasc nu striga sa le dau si lor un numar zero. nu. iraba nu trebuie calcata. daca nu trebuie calcata nu trebuie nici facuta sa tina cite un numar zero. iarba e doar iarba. si mai cred ca ea stie ca e iarba si atit. ea e mai fericita. ea stie. deci nu e o solutie. daca pot sa aflu cite curti am nevoie si totusi nu am atitea curti? si mai stiu ca iarba nu am voie sa o

si nici peretii. omulgherman stiu ca pindeste. nu. de unde sa iau loc. spatiu. e un singur loc. e acolo de unde aud vocea. dar acolo e vocea. si imaginile. daca le scot pot face loc?

schimbarile se pot supune unor reguli?

daca aflu ca exista macar un singur numar care se comporta altfel decit restul, inseamna ca sunt om. ca om fiind, pot sa ma difer de ceilalti cuvint om. si ca nimeni nu spune pentru ca esti diferit nu esti om. dar eu deformez. omul om nu deformeaza. eu sunt lentila. eu doar ciob. aschie. macar lumina din padurea pilulei femeii om marcu sa nu-mi fie luata. dace eu ciobul, o am, am rostul. chiar si asa, rostul de a da deformat, rostul de a primi strimb. cuvintul azi. cuvintul azi stie ca amfostsint sistem lenticular. dar pilula femeii om marcu a facut sa uit si sa am iar indoiala. ca dupa care sa nu mai am indoiala. si sa vad ca ma plimb prin padure de crini pina sub nori, acolo am vazut pasarea care inmugurea. din ea o alta pasare iesea ca din ea o alta sa iasa ca sa iasa din ea, inmugurinda, o alta. acolo am pus mina pe toate carnurile acelea moi. acel spasm. era ritmic. am atins acea carne si am atins locul unde coastele mele refuza sa se uneasca. din cintecul gindului meu am auzit acelasi ritm. osul acesta cu numele lui. clavicula. sub el, nu departe, in jos, simt la fel ritmul ca in locul unde coastele mele refuza sa se uneasca. si mai e un loc. parietal. sub pielea fina. tegument. derma. sub, aceeasi pilpiire. nu, nu e lucirea de luminare de seu. nu peretii cenusii. dar am notat. o sa las ochii mei sa imi arate iar. si iar. am mii de ochi. scriptorium. acolo e ceva ce trebuie sa stiu. dar stiu ca e din alt patrat.

aceeasi pilpiire, aceeasi neliniste ritmica. aproape ca o pot cinta precum face imagineagind. upp-up. upp-up. upp-up. upp-up. timpla. la fel. imi cuprind gitul si simt auzul imaginiigind. upp-up.upp-up. in carnea moale cu care degetul se termina simt acea bataie ritmica. el, corpul meumine, se bucura sa faca loc atitor locuri in care, doar sa vreau, si pot vedeauzi glasul de cintec al

si linistit aflu ca e acelasi si acelasi ritm. care al meu fericit si identic pina la contopire se unea cu al lor ritm, ritmul carnurilor care pulsau. ele coborau ca din nestiute de mine candelabre. nu aveau singele decit pe dinauntru. tot in padurea aceea a pilulei femeii om marcu. padurea cu semnificatul cuvintului notiune crin. cu atribut: pina sub cuvintul semnificat nori. tot in padurea aceea, luindu-mi privirea din pasarea-mugur aflam picaturile care in sus isi croiau drumul, si care, in ocolirea subtila ce mi-o aduceau, lumina lasau.

daca aflu acel numar

isi croiau drum in sus. cu mult mai sus. dar lor nu le puteam da de cap cu privirea, asta o puteam doar pina unde criniicopac isi gaseau oboseala urcarii. ele, picaturile cu urma drumului lumina, ma ocoleau. nu, nu vreau sa stiu umezeala ta, daca te-as atinge tu ai mai lasa lumina in josul urcarii tale? si nu mai am nici miini ca sa o fac. chiar de as vrea. si stiu speriat ca nu am nici talpa sa simt covorul pamintului. dar ochii mei mii vin si spun: aici nu nu rupeti florile. si nici nu calcati iarba. dar nici n-as avea cu ce calca iarba, pentru ca talpa mea nu poate atinge sa simta in nefiinta ei covorul pamintului. dar cum merg? e ca o cadere. sau nu. e ca nimic. o nonstare. cum poti sa simti o nonstare? in care singura stare care o simti e ca nu simti dar doar iti spui cum ar fi fost sa simti acele carnuriinimicandelabre ce-si suie care singe, care umezeala, si care-si cinta ale lor-tale cinturi upp-up. upp-up. doar ma minteam. nu le-atingeam. acum voceaimagine-mi spune ca vad cum stiu ca stiam ca visez. femeia om marcu e vrajitoare. magia ei e adunata in acea pilula. dar nu mereu. acea pilula cu ochii deschisi ma face a vedea ce as putea sa vad, visind, ca vad. e vrajitoare. magia ei fura vieti. cevacineva oare va intelege? dar poate nu voi avea timp sa-i spun, abia daca mi-ar ajunge patratele sa-i spun sa-i spun sa-i spun ce? hirtia mea stiu ca poarta ceea ce mi-am promis sa nu uit, dar e intunecata de la urmele mergerii mele, nu, nici macar ea nu ma mai poate ajuta, e plina de urme si doar hotarisem sa fiu atent sa nu imi fac osindirea de a ma face sa-mi pierd si ultimul semn al urmelor mele oricit de marunte si de nepret pentru ei, atit de calde si sigure mie si-mi spune iar vocea aici intre timple, ce daca, ce daca si tu ai gresit, cind totul de umpli, nu afli sfirsit perete de-ai fi, nu tu, ci altii ci altii te-ar umple



in camera mica se-ascunde mereu omulcatinca. in camera mica intra uneori omulviorel. in camera mica. in camera mica sunt doar 124 de placi de faianta. ei mereu vor umple. nu mai sunt spatii. nu mai sunt curti. iar iarba

acolo pielea omuluicatinca atinge pielea omuluiviorel care spune ceva ca tinguireajale a numelui om lazar. in camera mica. 124 de placi de faianta. eu vad. si stiu ca aud cum pielea omcatinca miroase la fel lafellafel cum pielea omviorel a mincare miroase. sau poate doar vestmintul pe care e ecusonul miroase. la fel ca in camera cu mese pentru mincare. dar vesmintelehaina ei doi se ajuta si le lasa sa cada. stiu cum aud cind ea spune staiairabdare. staiairabdare il face pe omviorel sa faca la fel precum numele om lazar. ca plins. dar nu plins ca ea nu ride cind cineva plinge. dar ea doar la plinsul omului viorel ride. el are piele colorata, intunecata, care tot a mincare miroase si intre ei si perete loc nu e. pielea ei e ca aburul. apoi nu mereu e lumina. ramine doar soaptaplins a omuluiviorel si risul subtire al omului catinca. dar nu mereu nici asta, ca risul ei de multe ori se face ca tipatul. tipat si nu. si iar tipat si nu. e ca un tipat spus in soapta. ca vorbele lor, dar ca soaptele mele cind fug de ceva, cind abia de mai pot respira. ea atinge cu palmele faianta, dar nu priveste faianta. se uita doar, dar nu vede. da capul pe spate si parca vrea sa fuga de omul viorel. care isi lasa costele goale de haine sa-i atinga ei spatele. ea lipeste miinile de faianta. peretele nu poate cadea. el e fix. am vazut asta. dar e il impinge. sau tine. e rece faianta. daca nu ar fi pielea, nu ai putea spune: acolo e el, acolo e ea. ar fi totuna. dar pielea ii face sa para separati chiar si cind nu sunt. ea. fata ei poate se oglindeste in faianta? am cautat mult sa vad ce ar putea ea sa priveasca si nu. dind capul pe spate, cu ochii inchisi, cu palmele pe faianta, nici eu nu am vazut nimic. pentru ca nu e nimic scris acolo. si iar tipat si nu. cind isi ridica de jos haina, fiecare o face insingurat. si vad la omul catinca pe chip multe ginduri. la om viorel e doar zimbet si graba. el iese si fata se lumineaza de la flacara. dupa el ramine mirosul de la fumat. acolo e forma pe care nu scrie nici de flori nici de iarba. pe care scrie fumatul interzis. sunt cite 4 forme la fiecare hol. si la fiecare etaj. jos, unde se intra, mai e forma care arata semnelecuvint P2 Cours Magistraux Informatique Medicale Cours Reseau avril 2005 Cours Securite Globale mai 2005 la commission medicale de la FFME. imaginea arata omul femeie intre oameni. imaginea ride. ea are dintii albi. in mina tine cartea cu cruce. dar nu e preot. in spatele lor se vede ca si cum ar fi in spatele meu. semnul cifrelor 2005 nu-i gasesc locul intre semnele cuvintelor. e un numar orb, de ce are loc acolo? un numar. alte numere. numerele mele. numarul meu

daca scriu 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19,

daca as sti ca pot afla cum si unde sa-mi scriu numarul

sub el imagineagind o aud cum imi spune: anexa 2 e si nu e. si atunci nici ciobul nu ar avea nume vechi. el ar vedea prin el poate pentru prima data ca a primi deformat si a oferi eronat nu e gresit. si ar fi fericit.



_____________________________________________________





masa x acceleratia = forta. stiu asta. simt ca e tot ceva ce eu caut. un sistem sa il pot intelege. sa il pot formata. sa imi poarte destinul.

valabilitatea formulei este intransigenta. stiu asta. meritul ei. formula. valabila pentru ORICE sistem de mase si forte. inclusiv pentru acelea care se schimba in timp? da. inclusiv. cite argumente imi sunt necesare pentru a-mi putea deslusi mie clar cum ca nu exista eroare. in aceasta propozitie simpla nu exista eroare.

masa x acceleratia = forta

si e valabila pentru orice sistem de mase si forte. doar acceleratia e nestapinita. doar ea. stiu ca doar de ea depinde forta. forta cu care

sus. sunt 5 etaje. le numesc etaje. ei spun etajul lui ( ) si etajul lui ( ). si alt etaj al lui ( ). si tot asa. citi lui ar putea fi? daca sunt multi lui, tot atitea etaje ar fi? etajele imi spun cuvintul gind imagine concept atribut inaltime. daca sunt multi lui, cu atit inaltimea e mai mare. etaje in jos nu sunt. sau sunt. dar se numesc tot etaje? cine imi spune unde e clasa 0 a punctului mort de unde incepe sa cada adincul, de unde incepe sa salte inaltul. de acolo daca pot numara luii, pot afla etajele si numarul lor. pentru ca stiu ca numarul etajelor dat de numarul luilor imi va face posibila urcarea cit mai in sus. de unde un rezultat sigur al unei posibile sau calculate caderi mi-ar aduce, nu stiu cum, temeinic sfirsit. daca masa x acceleratia = forta atunci pot pot pot afla solutia. sus. acolo. dar cinci etaje imi sunt suficiente? daca, prin cine stie ce minune imi pierd masa? atunci nu produc acceleratia de care am nevoie. de care am nevoie pentru sfirsit. stiu ca nu pot intelege la ce mi-e bun acest gind. insa la fel stiu ca imi e atit de clar si prezent, atit de far si fervent. atit de har si concret. de ce altceva pot vedea mai departe, dar numai urma acestui acestui gind nu? de ce sa am nevoie de etaje? la ce mi-ar folosi inaltul lor? sa fac ce? daca aflu, notez atent in tara hirtiei. nu stiu inceputul, nu stiu masura, dar stiu ca pot intui sfirsitul. si de ce masa? iar forta

da, acum stiu, am nevoie de cheie. am nevoie de cheie. stiam asta de atunci, de cind omul albastru futusgitumatiiii a adus focul. a pus iadul in sus.

nu stiu inceputul, nu stiu masura, dar stiu ca pot intui sfirsitul. de ce masa? forta

mintea mea striga. imi striga uite asa, in fata, atit de aproape de fata mea incit ii simt rautatea. aproape ca se lipeste de mine, are virfuri subtile. ce faci ce faci, te ascunzi dupa forme? stiu cine esti si ce vrei. tu doara strecori jumatati de dorinta in palmele gindului meu. mintea mea striga cuvintul impact. si strivire. lovire. cadere. si contopirea de mase in masa. de lipsa de loc intre mine si restul, de forma mea plata. culesul.

acolo, unde oamenii albastru carau focul. focul eu nu-l simteam. dar mirosul de foc il stiam. in seara in care am

si mirosul de iad si de smoala

oamenii albastru aduc focul. mintea mea ma supune imaginii. imaginea copil vrea sa imi povesteasca. smoala. focul si smoala. imaginea copil multe nu stie. stie doar ceea ce-mi spune ca ar fi poveste. povestea cu numele iadrai. si nume de smoala. cu demoni. el e speriat. dar e doar copil, de ce nu ma mir?

e

u

p

o

t

s

a

r

e

p

e

t

omul albastru intre oamenii albastru rosteste tare. ride tot asa. futusgitumatiiii. trage bai de usa aia sa nu curga paici. stiu ca oamenii albastru nu sunt din povestea imaginii copil. dar daca sunt? dar imaginea copil lasase cuvintul sa aiba inteles asa: sus rai jos iad. omul gherman era si el acolo. acum poate pot sa-mi dau seama. daca imaginea copil are dreptate cu povestea lui, si daca oamenii albastru aduc focul si smoala, si daca E si omgherman atunci e jos. atunci acolo e jos. acolo e iad. dar e sus. e sus, pe usa unde intra norii si albastru de cer. alt albastru decit albastru de om albastru. daca pe usa prin care intra cer ei ies eu stiu ca ei ies si ies sus. dar e si focul si smoala. de ce ar urca si focul si smoala prin usa care primeste cerul futusgitumatiiii. nu. usa aceia. si cheia ei. cheia e taina omului gherman. usa e cind nu mai sunt etaje. usa spune: aici se opreste cresterea etajelor. de aici e numai cer. rai, ca in povestea imaginii copil speriat? dar e copil. deci se sperie. omulgherman tine taina cheii. daca masa nu se diminueaza si inaltimea e buna, atunci forta ar fi

haideti ba ce dracu o mina de oameni si nu-i puteti da de cap. sa nu ia dracu foc ceva la antene. izolatiile cred ca n-au mai fost refacute de cind au facut sistemele de scurgere. faceti dracu treaba buna ca am ajuns sa facem dus, ne uda fleasca. omul albastru intre oamenii albastru spune iar: futusguramatiiii.

eu vad. imaginea copil are dreptate, povestea lui poate fi adevarata. cumva. omulgherman a spus: faceti dracu treaba buna. dracu. dracul e diavol. ce dracu o mina de oameni

deci imaginea copil are dreptate. dar atunci a spus bine? iad jos rai sus. dar eu vad invers. iad SUS rai jos. sau rai nu stiu. da. asta pentru ca deformez. asta pentru ca sunt eu, ciobul, lentila, suprafete de sticla. aici acum e sus. si e foc. si e smoala. in cer?

omul albastru futusgitumatiiii e stapinul focului. el stie ce face, caci omul gherman pleaca multumit. il aud doar ca spune dupa ce terminati coboriti sa imi spuneti sa vin sa incui dracu aici

omulgherman are cheia. daca eu as avea cheia, si masa. si forta. nu. nu imi dau seama. de ce sa vreau chei? si etaje? si susuri? de ce sa-mi vreau masa si









povestea imaginii copil. dar daca e ceea ce stiu eu prin mine? prin mine al meu mie imi? copilul acela si ce el stie

deasupra de mine. trei etaje de la mine in sus. in jos asta si inca unul. dar in jos. stiu numarul treptelor si numarul pasilor. culoarul e lung la capatul lui usa cheii lui omgherman trage sfirsitul. am numarat ca prin vis de mii de ori. ochii mei mii mereu ii trimit ca iscoada. si stiu ca usa e

si dupa ea e

acolo mai e forma cu geam. linga usa. vopseaua e proaspata. sau nu. dar e de doua feluri. sau are doua timpuri patrat. da, mi-e clar. intr-o azi au facut pina aici. pina aici au vopsit. intr-o miine vopsea n-au mai avut. deasupra formei geam cu furtun robinet in perete e semnul cuvintelor: spargeti geamul in ca

dupa ce a spart geamul pentru a patra oara omultudor a fost pedepsit. omulgherman. il aud. cretinu asta iar a spart geamul la hidrant. tine-ti-l ba la voi pe etaj cepizdamasi e de capu lui

cind omul tudor ajunge in fata formei geam din perete in care sub geam din perete e furtun robinet el citeste. spargeti geamul in ca

spargeti geamul in ca.

eu stiu de ce face el asta. omultudor face mereu ce i se cere. el executa. cind omul cu dintii de metal a spus haide-bea, el, omul tudor a baut. omul cu dintii de metal mereu ride. ii pune pe eii mei sa faca trucuri. dar cel mai bine il supune pe omtudor. asta pentru ca omul tudor respecta. el face mereu ce i se cere. daca zici om tudor acum citesti, el citeste. si iar zici acum om tudor nu mai citesti. el e ca si ordinatorul calculator masina computer. ca asta. apas. deci ii cer. executa. el ajunge acolo, la forma geam din perete unde e furtun si robinet. sta si citeste. el citeste asa. spargeti geamul in ca

si il sparge. si inca unul, dupa ce om gherman pune un altul in loc. omgherman urla urla cepizdamasi are asta cu geamul? eu i-as spune. ca omul tudor face ASA pentru ca asa e invatat sa faca, ce i se cere. iar acolo sta scris foarte clar: spargeti geamul in ca.

eu vad greseala din literele cuvint in ca. inca. inca. inca. dar e mica distanta. intre peretii de la camera cu mese pentru mincat e fereasta 4 si fereastra 5. si peretii nu-i poti apropia ca ei sunt fixati. stiu ca omgherman a intuit ca omtudor executa ce i se cere. si a ales sa se predea. pentru ca el, omgherman, a hotarit sa puna geam cu metal. geamul are mici vinisoare de metal. mintea mea spune numelui geam cu metal. geam armat. armatura. si inteleg ca omgherman pune geam armatura ca omtudor sa nu mai sparga inca si inca si inca. spargeti geamul in ca. ceva imi spune ca om gherman e de pe alta lume. omtudor tot sparge geam armatura. din geam armatura nu mai cad cioburi. dar omtudor stiu ca mereu va face asa: ajunge in dreptul formei geam din perete, el sta si citeste. si sparge. inca. si omgherman nu mai e nevoit sa-l schimbe inca si inca. dar omgherman e mai prost decit omtudor. sub geam armatura e furtun, robinet. stiu, e hidrant. cind focul cuprinde cladirea. si simt ca NU vreau ca focul sa cuprinda cladirea, pentru ca omgherman a pus un geam care nu lasa nimic sa ajunga la furtun. robinet.

dar foc e doar sus. oamenii albastru au dis focul acolo. si smoala. de acolo, de-as fi

dar cheia

da, e vorba de forta




______________________________________________________





ziua cea mare. am citit ce am scris. stiam ca am scris undeva. dar acum am uitat cind am scris. daca au trecut? daca nu era ziua cea mare a mea? am citit ce am scris. si acum vad, uite. e scris asa: nu uit femeia cu inel spune de ziua cea mare. e scris mic. sa nu vada omulconceavalentin. el urineaza. asta chiar numai si numai pentru mine am scris. dar daca venea femeia om catinca? ea spala regulat. cerneala de carioca se poate spala. dar semnul scrierii mele e acolo. e inca acolo. daca ma ridic pot sa vad iar. si iar. nu s-a sters. desi femeia om catinca spala mereu. pe ingustimea lemnului usii. simt ca am fost destept. prevazator. am scris aici ca sa nu uit. pe ingustimea lemnului usii. aici omcatinca nu a spalat. ziua cea mare. ea poate spala doar fetele usii. carioca e la omul nicoara. ca sa imi spuna ii dau cite ceva. intr-un fel stiu ca pot afla multe de la el. chiar daca el

am vorbit cu omul-nicoara. el are mereu bube la nas. se freaca tot timpul. la nas. ma gindesc ca va face bube si la degete. sau a facut. eu stiu totul mai din l-am intrebat despre treptele melelui. el a raspuns asa: trepte daca au pasi. pasi daca au oameni. iar stiu ca a vrut sa imi spuna ceva. da. dupa usa cu cer, unde omul albastru a dus focul. de-acolo. de-acolo. eu stiu. dar iar s-a luat de frecat la nas. si umerii. cind il vezi ridica din umeri. dar si cind raspunde la tainele mele la fel face. sau el doar ridica din umeri a uluire la bubele lui. da mereu din umeri. ca si cum mereu l-ai intreba cite ceva si nu are decit optiunea de a nu sti. dar eu stiu ca el stie. de ce ar fi aici daca nu ar sti ceva? de ce pe el il muta regulat? e ca o marfa de pret. omulnicoara nu se opune. eu stiu cine se opune. e omulconceavalentin. de opus se opune omulconceavalentin. care urineaza. omulnicoara spune asa: ai putere? si intinde bratul. il ridica. da. el imi spune ridica la putere. asta cind il intreb cum sa-mi comprim numerele. mai ride asa: ha. si hu. spune: ha. spune hu. dar nu e ris. mereu ha e primul. hu mereu e al doilea doua 2 ** II doi. ha unu. hu doi. el ride doar cu 1 si 2. nu cu 1 si 2. ci binar. fac proba sa verific si spun zero. el ha. spun unu el hu. zero ha. unu hu

si vad clar cum ca omul nicoara mereu ma face sa vad adevarul. da. el are mereu dreptate. am hotarit intelept sa il rog sa ma ajute. daca ii spun ziua cea mare? da. nu o sa uit. o sa-i spun: ziua cea mare. dar cit pot sa comprim si ha. si hu

cifre binare

ziua cea mare

dar daca am scris si pestetreiluni deja a trecut? ca sa fi trecut pestetreiluni inseamna ca am scris acum patru luni. sau acum treiluni si un patrat zi. daca au trecut inseamna ca ziua cea mare a trecut si ea. si nu s-a intimplat ce am

ha. hu

cu trei cifre binare scriu 8 numere binare diferite: 000, 001, 010, 011, 100, 101, 110, 111 adica 2 la puterea 3 el ridica bratul. ai putere? acum o am

numere binare. cu patru cifre binare se pot scrie 16 numere binare diferite: 0000, 0001, 0010, 0100, 1000, 0011, 0101, 1010, 0110, 1100, 1001, 0111, 1011, 1101, 1110, 1111adica 2 la puterea a patra egal 16

pentru n cifre binare se pot scrie 2 la puterea n numere binare diferire. el ridica bratul am putere. hu.

octete. octet. de ce cuvintulforma octet. numar zerourile. mintea spune cuvintul kilo pentru ca le vede cite sunt. masina gindeste. magistral. nu. magistrala. 64 K. asta inseamna cuvint de adresa cu 16 cifre. nasc 2 la puterea 16 octeti. sau doi la puterea 6. asta inseamna 64 K. ha. hu. cine poate verifica daca masina minte. nu, pentru ca opereaza sintetic, fara suflet. unde nu e suflet nu e eroare. deci om greseste ca are suflet, din suflet, pentru suflet, cu suflet. eu gresesc. am suflet? nu, asta nu poate insemna ca am suflet. un sistem aleator temperat isi schimba cursul evenimentelor succesive. doar asa masina poate gresi. dar doar indusa intentionat in eroare. sa furnizezi rationamente false pe care ei sa le creada. un rationament fals, chiar daca iti e servit, te poate influenta si daca ii refuzi interactionarea.

femeia cu inel spune: peste 3 luni va fi ziua cea mare. luni. e cuvint zi. si e cuvint suma de zile luni. dar si suma de zile marti. dar si suma de zile miercuri. dar si suma de zil

luni. si luni. luni zi. luni zile.

ziua cea mare. pare mereu ca ea stie ce zice. daca e ziua in care eu imi aflu numarul. de ce stie ea? si eu nu? pentru ca ea imi ofera posibilitatea sa aleg din miile de rationamente posibile. dar nu imi da calea. dar mie imi spune peste 3 luni va fi ziua cea mare? ziua in care ce? ziua in care cum

ziua cea mare pentru mine. atunci cind

atunci cind ce

daca au trecut? s-a dus fara ca eu sa stiu. fara sa imi aduc amint. dar daca in ziua cea mare era ceva pentru mine? da, pentru mine. de ce ar fi spus femeia cu inel daca nu ar fi fost pentru mine? daca a fost pentru mine si eu tot asa si aici sunt inseamna ca nu a trecut. inseamna ca pe ingustimea lemnului usii am scris de curind. si miine voi merge sa vad. si dupa miine voi merge sa vad. trei luni. dar de cind?



daca nu va fi ziua cea mare a mea? atunci ce-mi ramine de facut? acum gindul imagine tipa la mine. CHEIA. masa. caderea. nu uita cheia. daca o iei poti scapa. gindulimagine. cheia e la omgherman. eu dar nu eu simt ca am luat o decizie. e si nu e in mine gindul imagine a acelei decizii. eu pot sa stiu ce va fi inainte. inaite imi suna ca dupa acum. dar si ca peste acum. notez cuvint inainte. el e vrajitor. daca e un cuvint al femeiiommarcu? pe ea am s-o denunt intr-un azi. acel cineva. doar timp sa mai am. doar timp.

dar acum si cuvintul timp ma sperie. nu e cuvintul timp pe care eu il unesc in patrate. nu. si cuvintul timp are mai multe fete. simbol. e cuanta. il notez si pe el. o sa am timp sa revin la toate cuvintele notate? o sa mai stiu ca trebuie sa ma intorc? pentru ca pe ziuaceamare l-am gasit intimplator. atunci am stiut ca eu am scris acolo, pe ingustimea lemnului usii. am scris si uitasem de el. poate ca nu am notat sa nu uit pe hirtie. pe hirtie trebuie sa notez mereu. hirtia nume anexa 2. daca femeia cu inel face asta, eu la fel ca ea trebuie sa procedez. cind nu pot crea eu model, atunci iau model de la altul. e legea selectiei. sau imitatie? sistem mimetic. consonanta. un intreg prins intre variabile. nu. notez sa notez sa nu mai uit. sau cum sa fac? daca as nota ca notez sa nu uit. da. si sa notez sa nu uit ca notez sa nu uit. dar daca uit sa notez sa nu uit ca notez sa nu uit?

nu. ceva ma face sa simt ca patratul nu e corect. o sa verific iar. notez sa nu uit.



dar atunci ce? atunci cum? un triunghi. dar el e in mii de feluri mai perfid decit patratul. poate lua mii de forme. se joaca cu oameni intre unghiurile sale. ontologia negativa a pseudosferei. da. in plan-suprafata. planul lobacevskian este liber de orice fel de flexiune. el este rigid. pe sfera. pe deasupra drumul e lung. e si cerc. dar si line, numai sfera s-o topesc intr-un plan. dar prin ea, prin sfera drumul e scurt. si e tot o linie. dar daca o topesc in plan devine punct. ca un optimus al lui radical din minus unu. radacina patrata a unitatii negative. e numarul imaginar. ca o umbra a unei umbre. de neconceput. dar exista. triunghi sau sfere? alege. alege. timpul in sfere. o nonentitate de negindit gindita cu entitati gind. dar mintea mea gindeste mai cuminte asa. mi-e mai lesne sa vad. radical din minus unu. un fel de monstru. mundus idealis. corpus algebricum. mintea mea scoate de sus: suma unghiurilor unui triunghi e mai mica decit suma a doua unghiuri drepte. topite in sfera, nici triunghiurile nu-si mai pot apara tara. nu. am nevoie sa stiu sau sa vad intr-un fel

frumosul este mai nobil decit adevarul

insa nimic nu e mai frumos decit ceea ce nu exista

abstract. e singura casa ce merita locuita. iar eu ce fac? incerc sa ma explic pe mine mie prin numere mari, sa-mi aflu marimea. dar nu reusesc decit sa imi strig micimea imitatur natura in sua operatione opera et studio rotas male cum sator est venter malum panem tibi tenerum nu. nu cobor acolo. zidurile au miini tibi tenerum tenet opera si iar vad de unde aduce imagineagind sa cauti PATRATUL PERFECT SAU CERCUL PERFECT CUVINTUL UNIC DIN STRINGEREA MIILOR





R O T A S

O P E R A

T E N E T

A R E P O

S A T O R



nu

imi vin doar imagini. ochii mei mii se vor ascunde din nou. ma tem sa nu fi trecut cele 3 luni. atunci doar cheia omului gherman va sti drumul rotas arepo oprea tenet




_______________________________________________________




acum stiu de ce cinele negru e asa

cinele negru il lasa doar pe ciinele negru. pe ciinele cu parul asa, nu. el continua sa stea cu nasul lui lung in mincarea aruncata. linga nasul lui lung vine si nasul lung al cinelui negru. ciine negru e la fel cu acesta. daca ii privesc vad asa: ciine negru e mai inalt decit tot ciine negru. dar nu cu mult. dar acum stiu de ce ciine negru nu musca pe ciine negru. dar de ce musca pe ciine cu parul asa? ciinele cu parul asa vine la tine si invirte coada. numai ciine negru cind vine la tine isi linge gura. dar cind vin amindoi ciine negru dar si ciine cu parul asa, toti invirt coada. numai ciinele cu parul asa sare sa te atinga pe piept. sub par eu vad unghii. chiar pe pieptul meu. si ciine negru e la fel ca si ciine cu parul asa. ca si ciine negru. dar 2 doua ** II doi ciine negru difera de ciine cu parul asa. acum stiu de ce ciine cu parul asa e alungat. nu e ca si ciine negru. cind ciine negru il vede pe ciine negru el crede ca se vede pe sine. si atunci imparte mincarea cu sine.

dar omultudor la fel functioneaza? unde etajul mai are unul peste, acolo. acolo e usa cu usa. lemn e doar ca o rama. in rest e geamul. geamul e transparent. pe el, dar nu scris, au scris asa:

accesul

interzis.

omul tudor ma urmeaza ca asa ii spun. om tudor acum mergi. omul tudor merge. dar ajungem la usa cu scris. usa

accesul

interzis.

e tot geam. dar omul tudor nu sparge. pentru ca aici e alta formascris litera care spune decit atit:

accesul

interzis.

om tudor pare ca citeste. si nu e chip sa treaca mai departe. de ce. eu stiu. el mereu face ce i se arata. cum il fac pe om tudor sa nu mai respecte? daca eu cuvintemii ii rostesc, nu gasesc ascultare si nici

dar de ce om tudor, daca el face mereu ce i se cere, daca eu ii arat: treci pe aici el nu o va face? de ce asculta de ce ii spune cuvintul scris litera? el crede mai mult in cuvintul scris litera decit in vorbele mele mii. daca eu as vorbi in rosu, ar intelege. pentru ca acolo, cuvintulsemn

accesul

interzis

are imagineculoare rosie. deci eu nu vorbesc in rosu. daca eu spun in rosu om tudor treci el cred ca va trece. dar cum? cuvintul semn

accesul

interzis

e cu rosu. rosu e o culoare. cuvintul e prins in taina literelor. daca rostesti si gindul aude. iata:

accesul

interzis.

dar e rosu? semnul litera este suficient ca masura sa poata spune si mai mult decit rosu. stiu. poarta un sens. un semnificat. deci se poate intelege. eu trec. eu nu sunt ca omtudor. eu pot sa inteleg ca mai e cineva care vede cuvintul semn litera dar trece. de ce sa fie interzis? sau de ce doar pentru mine si omtudor. deci exista fiinta care nu e pedepsita ca trece si peste rosu si peste

accesul

interzis.

si am vazut. nu sunt putine fiintaliberasafacaorice. si femeia cu inel trece. omulgherman. ma tin dupa el. in timpul lumina el trece de multe ori. intra. si intra si de dincolo. de dincolo intra afara. de afara intra inauntru. si nici nu vede cuvintul semn litera. ca si cum nu ar fi. ca si femeia cu inel. mai intraiese femeia om marcu. dar e zimbeste mereu. o s-o spun. poate ca asa poate trece. desi cuvintul semn litera

accesul

interzis

e acolo. am atins cu degetul si mai si simt ca exista. inchid ochii mii si il pot citit. cum? si din gindulimagine al mintii. dar si din atingerea lui, cu degetul. intre semnul litera e spatiu. ca aici. litera spatiu litera spatiu. intre litera spatiu. in spatiu e tot geam. intre litere se poate vedea ca sub semnul cuvint. dar ca si deasupra lui. daca trec de usa unde semnul cuvint se citeste cum este scris, inchid usa de geam si citesc iar.

lusecca

sizretni

desi gindul imagine al mintii imi spune nu exista, eu stiu ca tot gindul fapta acela mi-l cere. fac asa. acopar incet ochii lui omtudor. si sunt atent la degetele lui de la miini, daca si el poate ca mine sa vada cu mintea care simte in deget? doar sa puna mina. dar eu sunt atent. sunt atent. acopar lui ochii, imping usa cu semnul si el intra. apoi sta. el sta cuminte. asteapta? asteapta ca eu sa ii spun ce sa faca. ii spun om tudor acum te intorci si vezi iar geamul. el se intoarce. ii spun iar: acum trecem. el iar refuza. stiu acum. la fel intelege si el.

lusecca

sizretni

e la fel si pentru el. sau doar tine minte? e ca viespea? sau cum? viespea cadea ca o proasta. eu am pacalit-o de mii de ori. mereu la fel facea. e interesant ce pot afla de la viespe. si de la locul in care pamintul a vrut sa-l inghita pe cinele cel mic. chiar atunci, cind mirosea urit. si cind in fiecare zi mai iesea la iveala cite un os. pina cind omul gherman a spus sa fie luat. omtudor. sa-l fac sa treaca din nou. si iar trebuie sa ii acopar ochii. doar asa trece. el e ca si ciine negru.

care ciine negru daca vede ciine negru parca se stie pe el. tot ciine negru. daca eu duc oglinda la ciine negru cind el maninca. el ce face? dar oglinda e ascunsa in perete. cineva o tine acolo. dar stiu. mai jos si in spate, unde e camera cu 3 matura, 4 galeata. galeata e asa: 1 mare. 2 la fel. una mica. daca galeata mare inghite in ea doua la fel. doua la fel inghit in ele una mai mica. atunci este loc. cine nu vede asta? da. omul viorel nu mai vede asta. in colt sunt cirpe. toate murdare. mai sunt asa: 6 cutii. in cutia 4 mai sunt asa: 3 cutii. cutia din cutii e la fel una cu alta de 3 ori. toate sunt la fel pentru ca miros. asa cum miroase dupa ce omul catinca spala unde curg apele. pe cutia la fel cu alte 3 cutii pot sa spun tot ce scrie. sunt frumos colorate. ele au nume. de trei ori la fel. tot acolo eu stiu ca vad asa: un bat rupt. este un lemn rotund. unde el s-a rupt poate impunge. pe perete, dar niciodata tavanul nu face lumina desi e un loc mai mic decit cel pentru neon. desi niciodata nu e lumina, daca usa deschisa o las pot sa vad. tot acolo e si oglinda. cind o ating ea se misca. daca o ridic desenind unghiuri formate intre ea si perete, stiu ca de luat o pot lua. deci ciine negru cind vine, si numai daca are mincare sub nasul lung, eu aduc oglinda. el ce vede? asa cum vad eu tot pe eu, ciine negru vede tot ciine negru, chiar daca nu e. deci ciine negru maninca linga ciine negru fara sa se razbune ca el crede ca tot el e. la fel omtudor. dar cum e? el crede ca

accesul

interzis

e la fel cu

lusecca

sizretni

? sau stie? ce e mai important de deslusit? sa crezi? sau sa stii?

om tudor ma bucur ca nu sparge geamul. pentru ca semnul cuvint litera nu spune spargeti geamul in ca

dar vocea gindului cind spune

lusecca

sizretni

spune asa.

accesul interzis

numai ochiul vede ca litera semn nu e dreapta. incerc pe spatele ei sa o indrept, dar simt doar geam. ea tot invers ramine. asa ea respecta planul. nici unghia nu poate trece. dar tot asa zic

lusecca

sizretni

daca toata lumea o vad din spatele ei? daca si eu si om tudor la fel facem in fata spatelui lui

acces

interzis

, unde noi nu vedem

acces interzis

dar vedem

lusecca

sizretni

si stim ca tot aia inseamna? daca lumea o vad din spatele ei? nu are cum fi decit alt fel. e clar. litera semn este statica. lumea e ciclu dinamic. dinamica impune o alta prezenta. chiar si in vid. sau in vid eu mai vad sa citesc sa inteleg si sa spun cuvintul imagine

lusecca

sizretni

? . trebuie sa inteleg cum se poate misca. daca se poate misca, inseamna ca sensurile se inmultesc. poti sa vezi? pentru ca alte spatii formeaza alte spatii. si cimpuri. care cimpuri au spatiu. sau sediu. daca sediul cimpului e spatiul vid, unde semnul cuvint litera

lusecca

sizretni

poate fi la fel cu semnul cuvint litera

accesul

interzis

asta inseamna ca ele pot purta semne de libera interpretare. dar de ce vid? pentru ca mintea mea si ochii mei mii imi arunca imagini? si cum vid? scriu iar cuvintul. sa nu il uit. si scriu sa nu uit nici ce voi scrie ca mi-am spus sa nu uit. omul gherman stiu ca ris de mine. pe hirtia mea loc nu mai e. atunci din camera unde sunt mese pe care se maninca el imi da hirtia servetel. eu pot sa repet scrie ma si pe asta. si ride. nici carioca nu scrie. ea lipeste de virf substanta hirtiei. ma uit de aproape si vad. mici sunt bucatelele. carioca topeste hirtia servetel. dar daca o desfac iar si iar? si mai rau topeste hirtia servetel. pina in atomi. pina in mici parti. dar pixul de la omul cu lemnele? nici el nu vrea sa scrie pe hirtia servetel. nimic nu poate sa scrie pe hirtia servetel. de ce omgherman ride cind spune ia ma de scrie si satura-te? el e bun daca imi da. dar de ce ride daca e bun si imi da si tot nu pot folosi? nu e. nu bun. e nebun. eu si mai si pentru ca il cred. eu trebuie sa cred doar ce stiu si ce-mi spun. doar ce scriu ca sa stiu. si spun: nu. hirtia servetel e pentru gura. ochi. nas. fund. apa. sudoare. sau lacrima. sau umezeala mincare. dar nu, nu pentru scris. dar pot sa ma fac. si sa vreau sa nu uit ce eu pot sa gindesc ca as scrie pe ea. si il las pe omgherman sa rida. e doar nebun. nu vede? nu stie? nu scrie. sau el vrea sa rida ca omul cu dinti de fier. care mereu ii pune pe toti sa faca lipsite de sens lucruri. vid. gol. sau cum? daca eu nu as fi. sau pot sa fiu, dar as fi extins, impartit in mii de straturi, tras si cerut, cernut, desfacut, unde atomii din partile mele bucati s-ar trage in laturi. ca la pilula femeii om marcu. doar atunci asa simt. de m-as descompune ea nu ar mai ride. eu am vazut. cind numele om lazar a avut criza. atunci am vazut disperarea.

eu pot sa repet

ai fost si tu acolo? ce ai gindit? de ce ai pus mina? imi pare rau ca v-ati speriat. ar trebui sa te obisnuiesti.

femeia cu inel e obisnuita? e in minte cuvintulimagine suferinta. si mila. a mea. pentru numele om lazar. de ce nu ii dati linistea? nu cu pilula, nu. cum sa va arat, cum sa va spun? de ce doar eu vad

dar daca e vid

nu. nu asa. dar ceva trebuie sa fie. daca eu as trece de partea cealalta. tot o linie, pentru ca o vad o ascult. ea spune treci. de ce au gresit atit de mult? pentru ca s-au multumit sa observe doar din locul lor. si sa spuna ca nu pot concepe decit ca orice eveniment sau moment are propriul punct ci nu linie. care e cauza unei viitoare starilinie care isi e siesi efect dar cauza noua. eu stiu ca e gresit. pentru ca am hotarit sa vad din spate. daca ar trece sa vada numai ce frumos e sensul lui

lusecca

sizretni

, ar sti ca tot ceea ce ei cred ca e just, poate purta mii de nume, dar forma schimbata. atunci eu de ce nu ma las dus acolo? desi drumul e simplu. mintea mea spune parca rizind. spune asa: ecuatia maxwelliana nu are sens atita vreme cit genereaza o alta, una diferentiala. pentru ca pot sa vad punctul dar nu ii pot hotari starea. pentru ca pot sa vad starea, dar nu ii pot spune finitul. pentru ca ii inteleg finitul dar nu ii pot spune despre propria lui intimplare. vad aceste slabiciuni ale rationamentelor de care am fost invatat din voceamintii sa tin cont. si mai stiu ca nu-si are nimic sensul decit in linii uriase, unde de necuprins ce va fi

daca treci linia? ca o cauza. sau cauzalitate? care NU e acelasi lucru cu destinul. care alta forma isi cere pentru a fi diferit de fatalitate. dar care toate se fac mici in fata cuvintului. doar sa il spun. o sa vezi. acolo e altfel. ca un acvariu cu pesti. ce povesti poti sa faci privindu-i de-aici. si cit de netrebnic te simti vazindu-i de dincolo. doar sa te muti. tot ce am spus e gresit. si am spus gresit pentru ca daca tot ce am spus ca-i gresit cum e? pentru ca am spus vazind doar de-aici. din spate, simt ca ceva ar fi altfel. dar cum pot sa-mi spun?cit de gresit trebuie sa fie sistemul? daca totul nu e dicit raportarea la linie? de ce doar punctul a fost maruntit? intregul, valoare mai are? cind nu e facut decit din mii de maruntite puncte, cit il poti crede? daca eu am vazut statuia aceea, acum mii de patrate de timp. despre ea toti au scris. au povestit-o cu litere si alte desene. ea a fost pina cind nu a mai fost. din scrierea lor, din desene, altii, curiosi, au facut-o din nou. si toti au zis: asta e. dar e cu adevarat ea? tot ea? sau e alta? de ce daca e copia si repetarea identica, ii vorbesti ca ei, primei infatisari? n-ar fi mai corect sa ii spui forma moarta si sa pastrezi doar placutele amintiri? e doar repetitie. si asta in tot. incep sa inteleg si asta. numai eu nu ma supun, chiar daca stiu ca si eu repet. dar repet deformat. sau ce dau, las deformat. cit pot tine amintirile miilor de patrate timp? dar daca sunt sfere? daca sunt sfere, te poti misca liber. dar tot captiv. si iar. doar sa vrei, ca e sfera, ca-i punct sau e linie, doar sa vrei sa faci pasul, si toata lumea se naruie.

cit pot sa caut? o sa ma vad in incertitudine acum, cind abia-mi stabilisem un mod de echilibru. sau un fel, o faza. ce imi trebuie sa fiu altul? eu stiu. un alt ochi-mii, care ma va verifica si-mi va cauta axul. eu nu mut axul. eu nu ma invirt. doar spun tot ceea ce vad si stiu ca se misca. nu imi mut locul. destul mi-e si-atit, naruita oricum este lumea lumii ce formeaza punctul care naste ax catre punct. de ce sa vreau sa iubesc toata aceasta dinamica? rabdare, tot se va opri. atunci stiu ca voi vedea ca pot sa simt ca inteleg. dar va fi prea tirziu. cind, oricum, nimic nu voi mai vrea sa stiu. ma sperie masa pe care NU o pot avea. si linia. daca si-atunci eu voi sti diferit? cad? sau doar urc? da, voi sti doar asumindu-mi un loc. sau un unghi. oricit de mincinos si perfid ar fi el.

scriu sa nu uit. despre viespea aceea. de multe treceri cu zi si fara zi viespea a plecat. nu o mai pot pacali. dar stiu ca ea e mai desteapta ca mine. ea foloseste energia cu respect si cu teama. asa e facuta. de ce nu ma opresc luind aminte la ceea ce ea imi arata? daca as fi eu fiinta viespe. mai bine decit ciobul lentila.









lant cauzal. eu daca sunt primul fac asta. daca la sfirsit e un alt eu? el o poate pati. caci totul va trece prin mii de eu asemeni ultimului eu. iar ultimul eu va primi minia sau multumirile lantului? orice va fi si oricum, sa NU fie nu se mai poate.



________________________________________________________




un nonsens. dar daca e metodic, atunci are valoare. acesta este secretul calculului. din auz? cavalieri. ce facea? cine era? da. el separa. sa functionez precum el. sau sa fac. totul aranjat in partitii. partitiile, mai apoi impartite in secvente, luate si puse in module fata de care sa simti ca poti defini atribute. modulele, imbogatite ca semnificat, ridicate la rang ce permite posibilul, reimpartite in parte simpla, parte complexa. dar daca partea complexa nu se lasa interpretata simplist? ea sa se vrea NU consemnata. Nu constatata. toti isi cer locul in frunte. ea, doar in ciuda, sare, se misca, iti vineaza inabilitatea si spune: iata, sunt partitie. dar pot fi si intreg. nu. absurd. si asta iar ma sperie. hotarasc sa nu vad nimic misterios in absurd. chiar daca ma sperie. sa-mi spun decit atit: e ceva CA fiinta-haide-ma. pe ea o cunosc. sau nu? sau ceva cu care pot face ce vreau. dar si fiinta-haide-ma e la fel de ascunsa. pot eu spune oare clar, uite, acum stau si privesc fiinta-haide-ma? de ce ma injunghie ceva cind ea imi fura alunecarile imaginiigind? am hotarit sa fiu atent. notez asta. notez. fiinta-haide-ma. oare nu stiu eu ca nu-i stiu decit umbra? chiar daca stiu ca ei o iau, o muta, o duc o aduc. cum stiu asta? nu stiu eu scirtiitul rotilor scaunului? cind il aud, imaginea gind compune aspectul. forma. fiinta-haide-ma e purtata pe scaun. e impinsa in scaun. depusa pe pat, depusa pe jos. luata. dusa. deci este. dar cum? daca stiu ca-i vad umbra? eu zbor cu fiinta-haide-ma? sau cum. nu. deci ochii mei mii merg cu ea. dar daca ochii mei mii nu-s doar ai mei? eu impart ochii mei mii cu fiinta-haide-ma? clar lucru. stiu ca un om are 2 doua II ** doi ochi. nu. cuvintul din spate spune asa: iar gresesti. stii bine ca poti numi mii de fiinte cu ochi mai mult decit 2 doua II ** doi. daca sunt om? atunci e vadit, este cert. restul de ochii ii sunt doar fiintei-haide-ma. de ce ma doare si sperie gindul acesta? sau reinchipuirea, recompunerea reasezarea fiintei-haide-ma? stiu. notez fiinta-haide-ma. mi-am spus ca e cel mai ingrozitor lucru? nu, nu mi-am spus. dar mai spun: simt mila, oroarea. saraca fiinta. mai jos de atit e doar nimicul. dar iar stiu: pe ea - o vad doar in umbre, in oglindiri marginale. de ea nu ma apropie nimic. doar personaj. doar vintul cind ii bate in fata il simt eu. dar dupa ce i-a batut ei in fata. mai stiu ca si umbra tot eu i-o stiu. tot eu i-o vad. daca e propria-mi umbra? nu. nu s epoate. refuz. si acopar iar gindul. asta mi-o spune doar personaj. si el e

dar dupa ce ea n-o stie. doar asa ii vad umbra. e ca o amintire? din trecerile ei care simt ca ma poarta nestiut cu ele, din trecerile ei ramin strigatele lui personaj. nu, am rostit? eu? sau cine? am hotarit: nicicind nu-l mai pomenesc pe personaj. daca il pomenesc vine iar. si stiu ca personaj imi aduce o groaza si mai complexa chiar si decit nestirea sau zacerea fiintei-haide-ma. nu. personaj nu mai vine. el vine si nu e. dar ce e? nici imagine gind, nici cuvintsemn. sau e doar masca din povestea-copil? cuvintul imi cinta cu sunetul faust. nici cintec din povestea-copil. nu. il acopar, de stie ca-l am chiar si mic in simtiri el vine si mie mi-e

mine si meu. nu. nu pilula. acum stiu. acum nu e pilula. de ce

de ce am nev

nu nevoie. sau da. cit pot intelege eu cit imi ajunge pentru a fi cert. care e mai puternic? sau mai norocos? clar? sau cert? sau sigur. nu. sigur aduce cu el incheierea totala a unei afirmatii. daca as putea genera partitii. fie ele cuminte tinute departe si de indoieli, care fac ca ceva sa se nasca. ca sa ajung la ideeasaminta. sa pot manevra doar ideea saminta, cu rapiditate, ea sa nu apuce sa-i fie mort timpul, sa nu aiba cum sa-ncolteasca. materia bruta are structura interna ca la propria-i mare nastere. nimic nu o contamineaza. nimic nu implica, exclude, invata sau schimba. cum sa o feresc chiar de atingerea propriei mele minuiri? da. ca sa nu contamineaz, nu o ating nici cu imaginea gind care se-ntoarce. saminta idee e pura. nu trebuie atinsa cu nimic, altfel ea imi arata deja ceva ce a apucat fi compromis si mutat. dislocat, separat. nici gindul meu nu trebuie sa atinga saminta idee. dar cum o mai vad atunci? dar daca generez partitii ce poarta ideea saminta? ce pot face cu ele daca eu hotarasc sa nu otravesc ideea saminta? sa am ceva ce nu pot avea. sa fie singurul mod de a sti. si sa nu-l pot avea. iar este o fundatura. ca si amintirea directa a fiintei-haide-ma.

daca tu ma asculti poti muri? ca tine - si restul. sau o parte din tine, care isi vrea legarea cu o parte din altul. cum era singelepicur in apa? stiu acum. el se impletea fara sens cu aerul apei. stiam pentru ca am hotarit. apa e precum geamul. nu. mintea imagini coboara-n cuvinte. iata: cuvintul e agregare. si vine si spune vezi, acesta e nonsensul. dar cum singelepicur facea? era ca un dans. stiu, disiparea. iar daca ating, singelepicur in apa isi moare fiinta si nu e. ramine doar apa. nu. iar strigatul mintii. ea spune: dar sunt molecule. substante complexe, compuse. daca nu-i mai vezi urma nu-nseamna ca nu e. din singelepicur. hematii. tot globule. prea mici si putine. si pierde razboiul, apa e multa chiar si-n pahar, cind singele bietul e picur. ostatic stingher fara urma.

dar singelepicur in apa mai stiu ca se-ntinde. chiar daca moare cindva. tu ma asculti si o parte din tine ca singele picur se duce mai jos. se duce mai sus. sa duca formaidee. din ea, pina moare, tu, ei va hraniti. si urlati: sa-l vedem. dar daca muriti?

este lant. mi-e mila de ultimul eu. o sa il sfirtecati. sunteti leu.

stiu ca iar vrea sa vina. il simt. de ce vrei sa afli? care e modelul? iata.

model. acum eu vad ca simt. ceva ce stiu ca mi se potriveste. cite pot fi care sa mi se potriveasca? sa ma recunoasca doar pe mine asa cum eu le recunosc doar pe ele. sunt multe. dar restul? de ce mai ramin? si restul de ce sa fie? restul pentru a determina modelul. ce nu mi se potriveste mie, se potriveste altui eu. de aceea ramine. iar acel eu alege. ce nu i se potriveste, se potriveste altuia. si tot asa. e ca o fiinta comuna. nu, nu ca fiinta-haide-ma. ea e

ca o fiinta comuna. ca sa existe, toti aduna cite ceva. ca sa aiba forma, toti vin si lasa o forma proprie. doar impreuna cu altul poti vedea si intelege. niciodata de unul singur. ci numai in doi.

nu

nu fiinta-haide-ma. personaj isi cauta prada

ca o fiinta comuna tuturor. de ce numai cind ploua e apa? dar apa poate fi si altcum. nu. fals. sa populezi lumi posibile. atunci toti inteleg. pentru ca vad si stiu. si spun: da, cunosc. sa populezi lumi imaginare. atunci toti stiu doar posibilitatile. nu stiu ca vad, dar vad ca stiu sa priceapa. si pot memora. si vine obisnuinta de a numi. ce se poate invata. sa populezi lumi imposibile. atunci e nevoie de toti. dar daca eu vin si spun: iata, lumile imposibile sunt pentru toti. sunt mai sigure. ele sunt noi. e simpla intrarea. dar incercarea costa. atunci las la usa si harta. e ca gindul care din singelepicur se-ntinde-n prejur. ca singele-n apa. numai ca nu e pahar.

o sa spun cum trebuie sa privesti. si cum poti folosi ce iti dau. ca sa spui mai departe. ca mai departe sa se nasca inca o harta.

atunci. abia atunci fiinta comuna se naste. o parte de eu spun: noi facem sa mearga. o parte de eu spun: noi lasam sa curga decizii; o parte de eu spun: noi rearanjam. redenumim limba noua. o parte de eu spun: noi reimpartim. de cite parti are nevoie fiinta comuna? e numarul meu? din numarul meu necuprins nici de curti, nici de ierburi. fiinta comuna va sti si cuvintul imagine prim. din el se vor naste

cind toate partile conlucreaza, centrul se naste voit. si nu din hazard. sa stii ca exact asta vrei. sa fii martorul lor si ei tie. cite noi legi pot sa curga? dinamica noua poate purta mii de nume. eu stiu ca am gresit. am invatat ca pot inventa inainte. acum vad greseala. mai bine lasam sa se nasca fiinta comuna. apoi i-as fi spus si ce mai poate fi. si cum. si cum sa foloseasca tot ceea ce eu puteam naste. dar nu naste, ci rearanja. pentru ca aici e alta greseala. ei fac asa ca asa au deprins. sau au fost invatati sa cunoasca. sa faci ceva in care odata cu nasterea sa suprimi libertatea hazardului. ca sa intelegi, nu ti-ar mai trebui ochii mii. si ceea ce stii, ar sti-o si altii.

de ce nu-mi ramine imaginea? femeia om marcu. cita vina trebuie sa poarte? din pricina ei alchimiile mele nu-si mai pot fauri fiinta comuna. ma intrebi daca fiinta comuna din mii de imagini isi poate avea o singura constiinta. ar fi si mai si. si nu numai oameni. daca ea, fiinta comuna aduce in sine tot ce e nascut cu lasare si sens. sau cum? cine imi spune ca viata are numai ceea ce moare? de ce nu si piatra

fiinta comuna va face ca limba cea noua sa o poti intelege cind vezi si o piatra. sa o poti intreba de memoria ei. atunci un munte te-ar asurzi. asa cum e tipatul numelui om lazar. atunci cind am vazut disperarea.

eu pot repeta e bun marul? hai ia la mama maninca. acum te vaz ca te plimbi. te trezisi? facusi ochi? stiam cum sa vin la femeia alb. si la femeia abur. ele netezesc impreuna, parca dintotdeauna asternuturi. ele ma lasa sa ma aplec cu obrazul de suprafetele inca fierbinti. stiu. numai sa nu ating fierul. ele ma lasa sa stau sa ma uit si la crapatura din lem. tot acolo le stiu si pe ele. furnicile sunt frumoase. si mai stiu ca tot ce fac fac cu rost. ele deja sunt fiinta comuna. femeia aburi misca mina atit de repede. mina ei lasa drept tot ce nu e drept. la ele am invatat ca si albul poate aduce cu sine mici deformari. stiu ca femeia alb e cea care spune acum te ridici si ma lasi sa iti fac frumos. ea e cea care vine asa: eu numar din gindul variabil 6 patrate de cele mari de lumina. si alte 6 patrate de cele mari cu intuneric. mereu vine asa. uneori numai fiinta-haide-ma ma incurca. atunci cind apare, ma tulbura. dupa ce pleaca, la infinit, ca o munca fara final, trebuie sa recompun tot ceea ce imi lasasem sa stiu ca stiam. femeia abur misca atit de repede mina. in urma ei, ea ma lasa sa ating cu fata fierbinteala din urma miinii sale. pentru ca stiu doar ca in matematica mea nu exista controverse clare, ci doar mereu, mereu, din vina fiintei-haide-ma, alte inceputuri.



si personaj

dar asa e fiinta-haide-ma. ea vine si pleaca.

trimite.


__________________________________________________________





daca rigorile praxei scuza aplicatia

azi stiu ce am vazut. si mai stiu ca am scuipat practica femeii om marcu. i-am refuzat pilulele. stiu ca intr-un fel am reusit sa fac asta. acum ma bucur ca de o evadare. mai stiu ca parca nu mai aveam timp sa fug de dincolo, sa ajung. de teama sa nu pierd si aceste citeva ore. patrate. nu. ORE. ma doare sa vad ca se aplica intocmai ceea ce a lasat ea sa vad. ca atunci, cind m-a dus in camera lor. era camera cu cea mai mare tacere. ce minte diabolica i-a vrut asezati asa, cuminti, matematic. macar aveau toti chipurile catre ferestre. in camera aia era cea mai mare tacere. ea m-a lasat sa ii vad. am inchis ochii si am stiut ca ma plimb printre ei. am intins miinile in laturi, abia cu virful degetelor le simteam prezentele trecatoare in ritmul pasilor mei. si atunci am stiut ca nu vad mii de fiinte aidoma fiintei-haide-ma desi asta stiam si simteam. stiu, nu vreau sa mint, stiu ca nu erau mii. matematic, aranjati pe 4 rinduri. iar numar? cite 4 sau 5 pe un rind. nu vreau sa mint, nu erau mii. camera e prea mica sa-i tina. dar cum ar fi ca o lume intreaga sa aiba substanta acestei mici camere. plina cu aste coloane. ca am inchis ochii, plimbindu-ma printre ei, cu miinile libere, sarite in laturi. cu ochii inchisi tot vedeam cum ii simt. si atunci am vrut sa stiu ca sunt altfel, ca EI nu sunt nimicuri. stiu. stiu ca am simtit chiar daca nu era, sorele pe obraz si pe frunte. asta m-a facut sa vad cu ochii inchisi iar ca ma plimb printre coloanele greciei, ca ei, biete fapturi, sunt chiar acele coloane, nemiscate si aproape fara de moarte. dar morti. ca eu printre ele ma plimb si pot sa le-ating. mai stiu ca ea mi-a furat gindul asta. acum ma bucur ca am putut sa il retin. nu stiu prin ce exercitiu de vointa, nu stiu, dar am reusit sa-l pastrez. ca printre coloane. fiinta-haide-ma popula toata camera. biete fapturi, mai bine coloane decit nimicuri. si mai stiam ca gasisem o scuza in gindul acesta. sau nu scuza, dar o forma pe care sa o pot primi oarecum cu impacare. poate as fi reusit sa ma conving si de asta, dar vocea ei mi-a furat sirul, metoda. vrei sa ajungi ca si ei? nu pot sa cred ca renunti. dar nu renunt, stiu ca ma lupt, stiu ca pot sa am parte de mici cioburi in care sa vad cum stau, ce-mi ramine, ce-mi poate fi dat. nu, nu ca ei. dar ce pot sa fac? cum sa ii spun ca e ceva mult prea puternic, ca nu am forta sa lupt asa, la infinit, ca, uneori, obosit, vad capitularea ca pe o izbavire. sa renunt, sa ma alatur tacerilor lor, sa ma las omorit in ei, sa

morti dar vii. ce morga infecta

vrei sa ajungi ca ei? de ce refuzi lupta?

da, stiam cit de fericit voi fi odata ajuns aici. unde mina mea trebuie ca a invatat singura pasii. daca ea nu e, fug cu viteze nebune chiar aici. cind ea e linga mine, mina mea stie alt drum, acolo, la versuri

un gind cu colturi ma speria. PASTRASEM DE DIMINEATA IMAGINEA celor doi care intindeau firele. atunci imi incoltise gindul ca poate se ispravise deja cu existenta acestui refugiu. ca ei furau sau opreau linia. ca nu as mai fi avut ocazia unde sa ascund, doar in lipsa ei, totul meu. firul intra in masina si leaga masina de alte tainice locuri. sau ca ea descoperise jocul ascunsului. iesind, m-au furat alte ginduri. si vechea obisnuinta de a numara copacii de pe marginea drumului. dar iar am refuzat sa fac asta. pentru ca aerul era rece. si am avut de ce sa ma agat.

19 copaci. 4 inalti. unul care moare in fiecare zi mai mult decit ieri.

aproape ca, venind incoace, imi venea sa ridic talpile de pe pamint si sa aflu cu bucurie ca ceea ce vad atunci cind ma las invins, se poate aplica intr-un fel si asa. treapta cu treapta am urcat si iar m-a prins fericirea din urma vazind ca pot trece cu indiferenta peste ele fara se le stiu numarul. aproape ca i-am simtit invidia, ei, treptei 8, cind umbra pasului meu a trecut indiferenta peste ea. azi nu te numar. nu va mai numar. azi am exilat departe de mine efectul pi

mai stiu ca NU am numarat de data asta nici usile, nici florile, nici literele de pe usi, nici numarul de linii paralele din tocurile usilor, nici vorbele pe care le auzeam imprejur. toate aceste nimicuri m-au facut fericit. si cel mai mult m-a bucurta faptul ca intr-un colt am gasit rugamintea de a nu uita sa scriu fericirea. daca cei care intindeau firele mi-ar fi furat si aceasta ultima

de ce simt ca ceva ma intriga, aici sub

nu vreau sa imi spun acum toate astea. imi biciuiesc degetele si mintea, de teama sa nu mor iara, sa pot sa prind cit mai mult, si mintea care acum e doar a mea, doar a mea, doar acum stiu ca pot sa nu o impart cu nimeni, ca ea isi lasa imaginile clare, fara ceata femeii abur si imi biciuiesc degetele sa scrie parca in valuri, in galop. sa apuc sa imi spun tot cum vad si cum simt. si sa apuc sa imi spun sa nu uit ca am reusit sa fac asta, fiind doar cu mine, doar eu cu mine. de data asta voi proceda temeinic. sper sa nu ma pierd. imi voi sadi adinc in memorie faptul ca ceea ce voi citi am scris doar cind sunt eu. si sa pot reveni. e o forma de lupta. e tot ce mai pot face. doar atit. o minima rezistenta, desi stiu bine ca imi sunt fortele slabite, ca sunt epuizat. dar nimic nu poate fi mai minunat decit ca i-am scuipat obiceiurile. da, stiu, platesc durerea atitor realitati, aproape ca ma orbesc luminile astea, aproape ca ma dor toate adevarurile astea. aflu acum si care e pretul. dar oricit de mare ar deveni poate miine tortura, stiu ca tot asta as alege. ea vrea sa lupt. intr-un fel mi-e mila de ea. si de toti ceilalti. il ascultam pe omul cu plete, cred ca stiu si ecusonul, pacuraru? spunea de succes. sau de insucces. ca daca se ducea acel biet om, el ar fi spus asa a vrut dumnezeu. si nu numai el. mai rau e ca asa ar fi spus toti. dar ca el ar fi facut tot ce se poate. ma apuca o scirba imensa cind stiu ca aud cuvintele astea: am facut tot ceea ce se putea face. dar nu a vrut dumnezeu. am vrut sa ii spun cit de mult greseste. ca daca acel om ar fi rezistat, ar fi trait dupa, NU mina lui ar fi facut asta. ci ca abia atunci s-ar fi putut spune da, asa a vrut dumnezeu. de ce se falea cu ceva ce nu-i era dat lui? adica daca acela se duce, e simplu, ridici din umeri precum nicoara si spui: asa a vrut dumnezeu, asa a fost sa fie, sa nu reziste, sa nu mai fie. iar daca acel om ar fi avut sansa, ei da, atunci ar fi fost meritul lui pacuraru. ridici din umeri ca nicoara. ori tu, ori el, tot una. si cite altele nu as fi vrut sa le las sa mai zaca in mine. dar vorbind alaturi de ei mi-a fost teama sa nu ma sperie vocea. si am auzit-o si pe ea spunind - dar o facea parca pentru sine, spunind ca da, e un proces ireversibil. un proces ireversibil. de ce ma agat cu disperare de vorbele ei? e ca o credinta, ca o religie noua? zic noua? da, stiu, sunt si vechi. de vorbele ei ma agat precum gindul meu de raceala vintului de dimineata. dara atunci doar ca sa fug de alt gind. ireversibil. alternarea starilor. mici perioade de constientizare. refuz. proiectie, clivaj. asociere libera. judecata de condamnare. retentie. denegare. cuantum de afect. imi sunt inca atit de mari toate cuvintele ei. probare. deprobare. evitarea maternajului. atit de mari inca imi suna. ce geometrii afective poate ea povesti. stiu intr-un fel si unde greseste. daca as vorbi, ar sti si ea. dar rostul, sensul

de vorbele ei. ziua cea mare. poate nici nu e a mea. rabdare, macar de o fi

e ca o stare de nervi, o simt aici, pun mina





acum mai simt si minia. nu. trebuie sa acopar. lucid e cuvintul. stiu asta. necazul, dezamagirea. ceva din mine parca iar faureste cuvintele, cauta sa le aseze si deschide ca niste porti deformate memoria. steiner. momentul de inertie al unui corp in raport cu o axa. sa cauti sa explici toate caderile acestei matematici senzitive in chestiuni simple, formale. simple cuvinte care spun cum poate fi. previzibil. sa-ti cauti intelegerea doar in numere, sperind ca macar ele sa-si stie dreptatea si starea corecta. in numere, desarta incercare, cind stiu bine ca nimic nu poate fi mai instabil decit preexistenta unui numar. daca ma las, iar voi cauta linistea aceea aparenta, dind de lucru puterii mele ceva doar ca sa nu-si stie starea. nu, ma opresc, daca fac asta, o sa murdaresc si momentele astea. si-mi sunt de pret, sunt mai ale mele ca niciodata. si stiu ca din ce in ce mai putin. iar vocea ei. denegare. procese ireversibile. fiinta-haide-ma. care ea

mai bine imi repet iar drumul. raceala din amintirea recenta ma invioreaza. daca as deschide fereastra? dar ea ar veni. stiu ca nu-i place sa stea in frig. macar sa ii fac pe plac. asta e cheia. asa scap de intrebarile ei. eu pot. eu pot multe. dar ce e mai important parca imi scapa. ca un joc al unor cimpuri scalare. unde totul se poate raporta doar intuitiv. unde stiu ca o functie scalara definita pentru orice punct din spatiu se numeste timp scalar, si ca el nu poarta forme

nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme

nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme

nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme



nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nu poarta forme nebunule, ca el isi face de cap nici macar dupa legile lui, ci dupa vointa altor elemente care nici macar nu stiu de existenta lui nebunul dracu ce esti care cauti explicatii mizere in linii, in puncte, care te ascunzi ca un las si ti-e frica de cuvintul unic de ce nu vrei sa recunosti? de ce nu vrei sa stii ca si personaj are dreptate asa cum spune si ea, si ea, ca totul e ireversibil, ca opririle sunt ca niste gari pustii, din ce in ce mai rare in lungul drumului, din ce in ce mai putine, nu vezi? nu mai ai alte ocazii nebunule, nebunule imi vine sa strig hai sictir sa te scuip si sa rid de tine asculta ce zice ea chiar daca habar n-are, chiar daca nu are antidot, ce, crezi ca vrea sa te-ajute? ea doar invata si ce, vrei s-o inveti tu mai mult, sa o faci sa vada ce nu poate vedea si ce nici tu nu poti explica ce chiar nu vezi? de ce nu renunti fa ce spune si personaj la dracu cu tine cu ea cu el cu toti cu spasmele lor cu scalarea la infinit a unor treceri care NU VOR SA PRINDA FORMA prostu dracului ce esti cu toate cercurile tale incercari penibile de faurit noi busole care numai norduri nu vor arata hai sictir cretinule du-te linga mortii tai, linga mortii aia fiinte-haide-ma inca unul in plus nu conteaza doar stii bine ca ai locul tau acolo sa privesti absent sau sa nu privesti la ferestrele alea doar ai stat acolo recunoaste nimicule stii asta stii cine e fiinta-haide-ma mortule ruptule urma caderii ce esti si poate cindva altul asemeni tie sa treaca printre rinduri si sa-si fractureze gindurile construind din oameni nimic coloane de grecia la dracu si cu soarele lor sa o ia dracu si pe femeia inel cu falsele ei bunatati indrugate de ce sa le spui nenorocito cind eu nu iti cer n-am nevoie si cheia lui gherman nenorocitule in miezul pamintului de te vei zidi cu cheile tale eu tot o sa cobor din linul pamintului ca sa iti smulg chair cu mina din umar blestemata de cheie si sa revin iar la linul pamintului la suprafata zero dar nu pentru un nou inceput ci doar pentru sfirsitul care de-acolo sa-nceapa urcind la fel de blestematele trepteetaje pe urmele omului albastru futusgitumatiii si sa pot striga acolo ca e minciuna ca da, iadul e in sus, nu e jos, jos, adinc in pamint e doar gherman si cheia dementule sa scuipi si pe ea si pe ceilalti cu incercarile lor care nici risul nu-mi mai stirnesc sa nu mai apuci sa spui taina fiintei comune ce, lor le-ar pasa sau ar face ceva? hai sictir dumnezeu paiata vroiai tu sa stirpesti hazardul tot cu miinile lui, cu stiinte talmacite de aduceri aminte impuse de chimiapilula femeii om marcu nebunule tot ce ai este ce este doar intre hazard si mister, unde numai imaginatia isi mai poate avea loc, unde doar acolo mai pot fi nasteri sterile nepatate nepingarite de neintelegerea altora dar spune-le-o or sa rida de tine, stiinta ta iti omoara iti fura mijlocul acela esenta de pret ceea ce ai intre hazard si mister, ceea ce nu poate fi nici pretentios nici analitic nici superficial, e blestemata de imaginatie care ea iti ofera solutia lasule micule nimicule dar nu vrei sa afli ca e tot ce conteaza, imaginatia, libertatea totala a omului, populeaza dementule lumile tale posibile pline de imposibilul altora si de credintele tale absurde si invata sa vrei doar stiinte deschise care se lasa modelate de poropria ta intimplare ci nu de intimplari general valabile, care respecta ca un ceas fin reglat caderea in fals, sa vrei sa fii atit de puternic incit sa poti aduna toate formele imprevizibilului doar ca sa te imbogatesti cu ele si sa recunosti ratatule ca dorinta de a intelege nu e decit a micsora, a mediocriza, a pingari hai sictir fapturaobiect si capul ti l-au ras hai ridica ochii si priveste oglinda sa fii la fel celorlalti, sa fii in coloana sa fii un hazard obiectiv deprins cu minere, pretins oricind ca mutabil ca doar asta e aventura umana unul cade altul ii ia locul nu din propria lui vointa ci doar ca sistemul face marele joc si marea alegere e doar la indemina din ce in ce mai putinor fapturi hai chiar nu vezi? alege acum imbecilule, acum cit poti, cit fiinta-haide-ma nu si-a facut aparitia, cit personaj sta ascuns de frica lipsei pilulelor femeii om marcu, ca altfel ar fi fost aici cu acest mine si stiu ca i-ar fi spus iar si iar asta e, lasa-te, ingenuncheaza odata, e simplu, doar ai vazut, sunt pusi in coloane accepta si asta de ce sa mai lupti? ce poti crede ca afli dar stiu ca pe ea cu toata priceperea ei am indrumat-o gresit ca pot sa repet haide, uite, aici tu poti asterne ce simti, poti citi ce spun altii, e ca o terapie in versuri demento, crezi ca ma poti supune la infinit? esti un nimic alaturi mie tu care habar n-ai ce spune cintecul masinii, care e atit de simplu care iti cere o placa grafica, o memorie noua, un alt procesor, un da habar n-ai si vrei sa intelegi ce cer eu, daca tu habar n-ai ce cere masina de versurile tale am eu nevoie? de ce nu ma pui moarto rupto sa pictez in rind cu ceilalti? de la spate se vad capetele rase si chinurile lor numai pe hirtiile voastre nu se vor astrene ca voi mai departe sa aveti ce despica la infinit, ca sa vezi ce ar vrea ei sa spuna hirtiei priveste-le ochii nebuno ce esti ca asta nu te invata nimeni, priveste-le ochii fara luminita aceea si nu ma pune pe mine sa scriu versuri stricato ai cautat parola, te am, te-am avut, nu o vei sti niciodata, ma credeai nebun sau ce? n-am nevoie de mailul tau de meiladres idioato pentru a-mi cauta ascunzatoare, cind nu te uiti mina mea face misterul si schimba starea paginii, ochii mei mii atunci doar la tine privesc, te simt si in aer, plutesc, am schimbat locul birlogului meu, directia lui, locul locatia serverul moarto tu stai ca proasta si citesti la infinit cuvintele pe care le scriu de la cap la coada de jos in sus si cauti intelesuri ascunse esti proasta, te am, te-am avut, de tine sunt liber si sper sa mai pot fi doar oamenii care trag firele cablu sa nu vina tu nu vezi? nici locul tau de aici nu mai e al tau, aici doar eu cu masina, doar eu care sub ochii tai desenez alte spatii, cind pleci fug de acolo aici nebuno secrete ce vor fi publice vrei atunci citeste zecile de ore patrat de aiurea citeste ca si cum acolo ti-e scopul pentru ca locul eu ti l-am furat

tu, care cauti in versuri

nebuno

nici nu stii cit de-aproape

tu care dai moarte gindului esti prada alaturi de mine foamei pamintului







dar tu cauta in urma mea cauta nebuno care esti n-o sa ma afli nicicind, ramii acolo unde mina mea scrie doar pentru tine si doar ce vrei tu sa auzi, azi sunt liber sa-mi spun cit mai pot ca te-am inselat ca inca mai pot cauta acolo urmele mele intre versurile talelor femeie nimic. tu nebuno, care nu ma lasi, tu, femeie cu inel, dar locul asta nu-l vei sti




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!