poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1806 .



poem masochist
personale [ ]
un fel de-a lungi clipele ar fi să lăsăm să le curgă balele

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2006-01-08  |     | 



din păcate nimic nu mă poate ucide nimic nu mă termină nimic nu mă poate odihni
eu mi-am chemat într-o seară morții
eu am suportat sosirea morților
eu le-am spus că am văzut dinspre obrazul unui bărbat
o lumină vecină cu moartea
eu i-am rugat
eu coatele mi le-am pus lângă genunchi și i-am rugat

vreau să am vidul acesta de viață în mine
insomnii cu neon îmbrățișări violente căderi lente
vreau să mi se lase sângele îndrăgostit
să țâșnească prin pori a revoltă
vreau să mă prindă măcelarul de păr și să frece cu mine scările rugului
pe care mai arde încă o fetiță cu zmeu


într-o moarte de probă înot îmi tai drum prin ea
din laptele ei fără fund mă ofer într-un poloboc nimănui

și-mi crapă pielea pe la colțuri nu mă mai încape carnea
din porunca morților mei o să trăiesc totul
pe muchia aceasta de durere

să nu te îndoiești că timpul n-are trup ca și tine
îl ling cu limbile vârstelor mele
divizibile prin ele


sub braț mârâie promisiunea unei aripi
zbor spre tine într-o aglomerare de șoimi
știi să te aperi?!
știi să îmi umilești mândriile cu palma?!

oprește rostogolirea
înăuntrul meu e o moară zdrobesc cu sârg cam tot ce-i os
să-ți fiu aluat să-ți stăpânești o foame

știi bine
în urma ta iubirea îmi îndeasă o batistă în gură:
din haita sălbatică a sângelui meu
doar un lup îmi împunge cu botul lui pielea pe dinăuntru
și-ncearcă să sară prin ceafă în afară

râd

ca și cum ne-am iubi într-un lift
în tine locul meu va rămâne mereu
mult prea îngust





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!