agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3410 .



revelația prenatalului
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ddm ]

2006-02-05  |     | 



revelația prenatalului (I)


...1...

aș fi putut rămâne acolo o veșnicie
din crăpătura peretelui
să-mi urmăresc
clipa de răzvrătire

...2...

la survolul amintirilor
praful
își începea
dispariția
simțeam
umbra
cum trece
în fruct

...3...

se tăiau copacii
nimic mai profund
ciupercile tinere
la început
de convorbire
cu soarele

...31...

sub un copac
am văzut
prima oară
cum se reneagă
aburul

...32...

sub acel copac
luasem
locul
frunzelor
înscenându-mi
reapariția .

...33...

la adăpostul
copacului
eram mai aproape
de lume

...4...

la început de ceas
zăpada și timpul
reproșându-mi ceva

...5...

simțeam clipele
permutând veșnicia
în somn
unde să așez lumea
să mă nasc

...55...

nu aș fi vrut
să mă nasc
credeam că
se dărâmă
veșnicia

...555...

eu și timpul
nu avem
dușmani comuni
eu când râd
de inutilitate
o fac
în împăcarea
cu Timpul

...5 555...

ar fi trebuit
să ni se dea
timp de vindecare
mugurele n-ar trebui
să se schimbe
în fruct

...6...

am făcut din statuile singure
complicele
părăsirii
credeam că
mi se dăruiau
pașii
aș fi putut
ignora
depărtarea

...66...

probabil că n-aș putea fi
un bun conducător
nu m-aș îndoi
niciodată
de puritatea
renunțărilor

...707...

eu de la început
eram prea
bătrân
aș fi vrut
să învăț
indiferența
culorii

...701...

când număram invers
începea
o joacă
de inele
și zaruri
așa am avut
revelația Prenatalului

...700...

numai în Prenatal
există
o Cale Lactee
a recuperărilor

...7000...

dacă aș privi înapoiul inversului
numărătoarea
și-ar pierde sensul

...70 000...

un ciclu ca acesta
nu e un ciclu
e ireversibilitate
biologică

...700 000...

nu aș mai lua-o
de la capăt
aș ajunge
la mine

...8...

spun că există
partea nevăzută
e ca o încercare mântuitoare

...9...

am obosit
la intersecția
cu razele soarelui
încercînd
a-mi privi umbra

...99...

la trecerea umbrei
aveam viziunea
evadării din sălbăticie
de fapt asistam la înscenările corpului

...zero...

dacă nu ar exista posibilitatea morții
amintirile despre viață
ar fi vagi

...unu...

nu am nimic în comun
cu întâlnirile întâmplătoare
veșnicia
începe în noapte

...usprezece...

mileniile și
transpirația istoriei
m-au lasat indiferent
eternitatea clipei
a dat perspectivă revoltei

...o sută unsprezece...

dacă nu aș ști că exist
probabil că nu aș exista

.....o mie o sută unsprezece…

de unde vin stelele
nu au fost și ele
oameni

...punct de pornire...

priveam circumspect
ajustările corpului
în Prenatal
era altfel




revelația prenatalului (II)


...
cineva răpea rupturile spațiilor
pentru ca eu să mă regăsesc
în totalitatea
decojirilor premature

...
studiind suișurile și coborâșurile
propriilor riduri
căutam a mă descoperi
în propria minte

...
de acolo îmi tăiam brațele
încheieturile
eliberam organele interne
pentru a rarefia
dinadinsul adăpostului de carne

...
ochiul poate mișca
până și cele mai ascunse
învelișuri
ale moleculelor
nu aș fi avut de ce să învăț
locuirea lucrurilor

...
lucrurile își au ca unic destin
inventarea matematicilor

...
când spațiul exterior dispare
viața se dilată în Viață

...
de cine să te ascunzi
în afara încăperilor imaginare
nu era nici o dramă
că mi se refuzau pașii

...
traseul
asemeni
marginilor golurilor
mișcării marginilor golurilor
lumii mișcării marginilor golurilor

pozițiile clișeu
locul de a nu fi

...
sângeram când mi-am dat seama
că pașii erau cei care mă chinuiau cel mai tare

sufeream enorm
așa că am înaintat
renunțând la povara
propriilor pași

...
ceea ce refuzam conștient
spațiul
lipsa de cotidian

acolo am înmormântat
simultan
mâinile timpul și
celelalte lanțuri
dintre mine și noi

...
când m-am surprins pe furiș
nu știam ce e dincolo
gestul de a zgâria panoul
îl salva de niște influențe
ca niște
oracole în mișcare

...
panoul cu secvențe uriașe
ca un ritual
întotdeauna dincolo
toate indicau
decojirile vârfului până la subteran

...
căutam în nisip
pentru a le remarca
drama mea dintr-o altă viață
straturile lipsă
ca un efect halucinogen
niște atingeri
rebele de la naștere

...
m-am gândit mult
cum să scriu un poem
ceea ce mă uimea
orizontalul
niciodată altfel
sufeream că nu mă pot vedea
din afara
propriului joc de oglinzi





.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!