poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1774 .



Oglinda si pendulul 21
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cvasiliu ]

2006-03-15  |     | 



Partea a-II-a
“Ni-i viața dublă, somnul își are lumea lui –
Hotărnicind tărâmul ce s-a numit greșit
Viața și moarte.”
(G. G. Byron)

În așternuturi se compune o formă de cruce într-o răstignire orizontală: zac cu fața în sus în patul moale al hotelului cu privirea înfiptă în întunericul gros. Într-un joc închipuit adun firele de lumină și le refac în umbre fantastice; le alerg prin cotloane până când ochii obosesc. Îmi risipesc astfel și ultima fărâmă de energie cerșindu-mi moartea unui somn adânc… Bang. O vreme mă mai chinuie ceasul din hol: îmi întrerupe șirul gândurilor, le segmentează și apoi le înoadă aiurea. Mă forțează să formulez totul din ce in ce mai laconic pentru a ma putea strecura între două tunete temporale… Bang
Pe măsură ce mă îndepărtez se instalează o amorteală ucigătoare într-un abis luminat. În cădere fiecare parte a corpului se dezintegrează, topindu-se în lumină, până când, imaterial, mă opresc din cădere și încep să plutesc… Visul se intinde dincolo de frontieră, ca un pământ neexplorat și nerevendicat de nimeni; în curând o să-l calc cu păsul apăsat, de plimbare. Pentru a câta oară veghea posomorâtă și agitată a unei nopți lungi de iarnă se lasă atât de greu îngenunghiată?; pentru a câta oară măsor întiderea unui pat necunoscut, la marginea nopții?; a câta oară repet, fără succes, trucuri vechi de amorțire? Simt întotdeauna, încă inainte de crepuscul, cât de lent se vor scurge orele întunecate și o groază surdă se instalează în creier alături de durerea cumplită dintre tâmple. Mă vor vâna închipuiri fantastice și gânduri nebunești și va trebui să mă așez ca un paznic neobosit pe cufărul din care se chinuie să iasă afară. Dacă într-o clipă de neatenție vor scăpa și se vor revărsa în vis?
Bang… Simt că mi se strânge stomacul într-un spasm…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!