poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1572 .



Frânturi de rugă
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [radical ]

2006-03-21  |     | 



Uneori
Versurile mele nu spun nimic...
Le scriu doar ca să te bucur pe tine.
Un joc de-a cuvintele.
Gânduri frânte.
Nu le înteleg întotdeauna sensul
Și atunci, pentru mine, sensul lor e
Că le citești tu.

Îmi place să mă joc cu cuvintele tale,
Să le folosesc altfel decât în ordinea lor,
Ies propoziții în care timpul se oprește, grăbit
Uitînd să alunece între ieri și azi.
Rămâne-ncremenit.
Atunci tu taci
Cu tăcerea ta nu mă pot juca.

De ce, Doamne, Iubirea mea începe cu fiecare clipă, iar a
A ta doar se sfârșește cu fiece minut ?
Trăim alte viteze,
Eu plutesc în tunelul oranj,
Tu îți trăiești prezentul
Gândind doar spre trecut.
Ne-am întâlnit odată,
Secundă peste lume
Ce-a explodat și timpul și spațiul la un loc.
De atunci te caut amarnic,

Zadarnică, nedreaptă corvoadă.

Abia acum, când lucrurile încep să se clarifice,
Abia acum când încep să respir,
Să-mi urmez calea pe care credeam că am pierdut-o, abia acum te regăsesc.

Te pierdusem.
Undeva între trecut și prezent, există un timp al nimănui, unde te poți pierde.

Tu sau amintirile sau oamenii care te înconjoară.
Groapă atemporală care distruge dimensiunile vieții.
Aș putea întreba unde ești. Ce faci.
Dar acum că te-am regăsit, știu răspunsul la toate întrebările acestea.
Ești aici, în mine.
Copie a amintirilor mele, copie a ta, originalul meu final.
Am învățat să mă joc cu neființa ta,
Să mă înconjur cu ea ca și cu o mantie nevăzută,
Dar prezentă în simțurile mele,
Plutind peste ființa mea de carne, înfiorând-o.
Carnea mea obosită te regăsește.

Într-o zi – vai, nefasta de ea, nevrednicul de mine – mi-ai spus
Că inimile noastre nu pot bate împreună.
Mi-am smuls-o pe a mea și am plecat.
Greșeală fatală, greșeală finală.
Prin rana iubirii, viața, chiar ea, mi s-a scurs.

Nu știu câte ceruri mai sunt până sus,
Nu știu câți arhangheli am văzut în cale,
Mă întreb de-acesta este începutul
Sau dacă, din contră, am atins sfârșitul.
Dar atîta pace și înțelepciune,
Atâta lumină și atâta duh, de cînd e EA
Nu-mi aduc aminte să mai fi simțit
De aceea, Doamne, te rog, fă o minune:

Nu mi-O lua Doamne, lasă-mi-O aici.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!