poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1530 .



Strigătul rece al iernii...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Foll moon ]

2008-02-05  |     | 



Ne naștem împotriva voinței noastre și murim împotriva voinței noastre...în pauza dintre cele două, trăim sau încercăm să trăim. Încercam să fim fericiți, încercăm să ne bucuram de soare, de zâmbetele copiilor, de cântecul păsărilor, de tot ce ne înconjoară; visăm și sperăm, ne dorim. Adesea ne simțim atrași de mirajul creat de cei ce vor să placă, aidoma fluturilor atrași de lumină și de foarte multe ori, ne ardem aripile speranței ce ne poartă către lumina creata de ei, aidoma fluturilor. Ce ne mai rămâne??? Un vis numit deșertăciune, un suflet gol și pustiit, o lacrimă amară ce coboară încet pe obraz. Ne simțim goi, fără de sentimente parcă, fără de voința de a merge mai departe; apare eterna întrebare: de ce oare???
De ce ni se întâmplă nouă, de ce mereu există tristețe??? Răspunsul pare extrem de simplu: nu ai ales ceea ce îți trebuia. De unde să știi exact ce îți trebuie? De unde să știi că acel pe care l-ai cunoscut, nu va fi călăul tău??? Călăul sufletului și al sentimentelor tale??? Nu ai de unde să știi și încerci. Iar încercarea duce inevitabil la ceva mult mai profund, la trăiri puternice, ce fără să știi te vor arde, asemenea unei vâlvătăi, lăsând din vârtejul trăirilor și sentimentelor tale, un morman de cenușă. Întinzi încet mâna către călăul tău, parcă implorând iertare; cu o privire plină de durere cercetezi în adâncul privirii lui, sperând să vezi o urmă de bunătate sau de milă, dar nu vezi decât răceală, nepăsare...tăcere.
Am plecat încet privirea, mâna întinsă a căzut încet pe lângă trup, e prea târziu. Se lasă noaptea în sufletul ce mai păstra o fărâmă de speranță, totul e rece, iarna, frigul...unde e oare primăvara????
Nu se mai aude decât strigătul rece al iernii!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!