poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3180 .



A fost odat\'
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mari ]

2008-05-14  |     | 



A fost odat’
Ca niciodat’,
Că de n-ar fi,
Nu s-ar mai ști,
Un Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Și-al său dușman,
Numit Sătan.

În Ghetsimani,
Cu mii de ani,
Cest Făt-Frumos
Numit Hristos,
La rugă stând,
Încet plângând,
Oftând șoptea:
- Tătâne-meu ,
Bun Dumnezeu,
Păhar mi-i da
Iar eu l-oi bea,
Dar de-i dori,
Binevoi,
De-a nu îl bând
Până la fund,
Că-i tare-amar
Și trist păhar.
Iar Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Se închină,
Se ridică,
La ucenicii lui plecă,
Dar toți dormea.
El se-ntrista,
Capu-și pleca
Și blând ofta:
- Tătâne, fie voia Ta!
Și se-ntorcea
De se ruga
Cu glas de foc
În acel loc,
La Ghetsimani,
Cu mii de ani.
- Tătâne bun,
Un gând să-ți spun!
Păhar mi-i da,
Iar eu l-oi bea,
Dar dac-ai vre,
De-i dispuné,
A-l îndulci,
Să-l pot primi,
Că-i tare-amar
Și trist păhar.
Cest Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Iarăși pleca,
Încet plângea,
La ucenici mi se ducea.
Ei tot dormea,
El se-ntrista,
Capu-și pleca,
Cu foc ofta:
- Tătâne, fie voia Ta!
Mi se ducea,
Iar se ruga:
- Tătâne drag,
Eu voia-ți fac.
Păhar mi-i da,
Iar eu l-oi bea,
Cum ai dori
Eu l-oi primi,
Da-i tare-amar
Acest păhar.
Apoi pleca
Și lăcrăma,
La ucenici mi se ducea
Trist le spunea:
- Acum dormiți,
Vă liniștiți,
Iuda de va,
M-a săruta,
Prins m-oi lăsa,
M-or judeca,
Tătâne, fie voia Ta!
Trii încercări voi mai avea
Cu-al meu dușman,
Viclean Sătan.

Povestea va
Și noi cu ea.
Pân’ s-a sfârși,
Tăt ar mai fi.
Cest Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Și-al său dușman,
Numit Sătan,
La judecare,
Mi se luptare,
Cu arme tare.
Prima-ncercare.
Căci cel Sătan,
Fricos dușman,
Pe marne-mi sta,
Mi-i lingușea,
Sinedriul tot de-mi ațâța.
Anna-mi grăia:
- Tu, pui de lele,
Păcate grele!
Martori curați
Ce mi-au aflat,
Ce-au ascultat!
Te-ai lăudat,
Cel templu mare,
De-am dărâmare,
40 de-ai
Solomon sta,
Și tu-n trii zile,
Ni l-ai zidire?
Dar Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Mâlc îmi tăcându.
Și ei mințindu,
Mi se-ațâțară
De-l acuzară:
- Tu, pui de lele,
Păcate grele!
Templu-mi zidire
Numa’n trii zile!
Ce mi-au aflat,
Ce-au ascultat,
Martori cinstiți!
Te-ai fudulit,
C-ai fire crai
Peste iudai!
Dar Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Tăt îmi tăcea,
Căci ei mințea.
Caiafa mândru se-oțăra:
- Tu, pui de lele,
Păcate grele,
Templu-ai zidire,
Numa’n trii zile,
Fire-mi-ai crai
Peste iudai!
Martori curați
Ce mi-au aflat!
Ce-au ascultat,
Te-ai îngâmfat,
C-ai os domnesc
De cel ceresc.
Iar Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Iată-mi vorbea,
Și-mi confirma:
- N-oi spune ba,
Am os domnesc,
Din cel ceresc,
Și de-oi pleca,
De m-oi ducea
La al meu Tată,
În a Sa dreaptă,
Mă voi afla.
Jurii-mi uimea,
Se mânia,
Haine-și rupea,
Că el hulea,
Mi-l hărăzea,
La chinuri mari,
Cu cei tâlhari.
Cest Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Pe cap cu spini,
De sânge plin,
Ei mi-l trimise,
De-a se decise,
Mândrul Pilat.
Dar cel Pilat,
Falnic bărbat,
L-a cercetat,
Mi s-a mirat
Și i-a-ntrebat,
Căci îl găsea nevinovat:
- Pe cine ați vreare
A vă scăpare?
Pe cest Hristosul,
Nepăcătosul
Au pe banditul,
Nesăbuitul?
Poporu-ndată mi-a grăitu:
- L-acest Hristosul
Ne-i dare osul,
La cel tâlhare,
I-ei da iertare.
Dară Pilat,
Cap cumpătat,
Mi s-a mirat,
Iar i-a-ntrebat:
- Pe cine-ți vreare
A vă scăpare,
Pe cest Hristosul,
Nepăcătosul,
Au pe banditul,
Nesăbuitul?
Poporu tare mi-o strigatu:
- L-acest Hristosul
Ne-i dare osul,
La cel tâlhare,
I-ei da iertare.
Dară Pilat,
Mult s-a mirat,
Iar i-a-ntrebat:
- Pe cine-ați vreare,
A vă scăpare?
Pe cel banditul,
Nesăbuitul,
Au pe Hristosul,
Nepăcătosul?
Poporul mult s-o mâniatu:
- La cel tâlhare,
I-ei da iertare.
L-acest Hristosul
Ne-i dare osul,
De-a nu mințire,
De-a nu hulire,
Că-i os domnesc,
De cel ceresc,
Că iaste crai,
Peste iudai,
Templu-mi zidire,
Numa-n trii zile.
Iară Pilat,
Falnic bărbat,
Om cumpătat,
Mult mi-a oftat,
De mi-a scăpat
Putred bandit,
Nesăbuit,
Mult mi-a oftat,
De-a condamnat
Nepăcătos,
Pe cest Hristos.
Poporul mult s-a bucurat,
Numa’ Sătan,
Viclean dușman,
Mi se-ntrista.
Că Făt-Frumos,
Numit Hristos,
De sta tăcând
Doar suspinând,
Păcatul lumii el luând,
Mi-l învingea,
Mi-l biciua,
Pe cel viclean
Numit Sătan.
Prima-ncercare-mi trecea.


Iar cu poveste,
Că tăt mai este,
A doua probă mi-o pornește.
Cest Făt-Frumos
Numit Hristos,
Dară l-au dus,
De mi l-au pus
Pă cruce sus.
Cu cuie groasă,
Mult dureroasă,
Mi l-au țintit,
L-au pironit.
Cu doi tâlhari,
La jafuri, mari.
La stânga sa,
Tâlhar stetea,
Și-așe-i zicea
De-l ocăra:
- Măi Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Mi-ești os domnesc,
De cel ceresc?
Neîntinat,
Făr’ de păcat,
Cu tată-n ceri,
Nici că-mi cobori,
Stai să suféri?
Au nu mi-ai fi
Din os domnesc
De cel ceresc
Și-am suferi
Cu toții trii.
Hristos tăcea
Mult suspina:
- M-ai părăsit,
Tătân iubit,
Dar facă-se cum ai voit!
La dreapta sa,
Tâlhar stetea
Și-așe-i zicea
De-l apăra:
- Măi Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Din os domnesc,
De cel ceresc,
Eu pătimesc,
Dar drept pățesc,
Iar tu, curat,
Nevinovat,
Înduri ca noi, plini de păcat.
Te-i duce-n ceri
La cât suféri.
De n-ai uitare,
La tine-n rai
Unde-o sa-mi stai
Slugile tale,
Ne-am bucurare.
Atunci Hristos,
Cest Făt-Frumos,
Se-nduioșa:
- Raiul chiar azi mi-l vei avea.
Deci mi-l ierta.
Apoi Hristos,
Cest Făt-Frumos,
În sus privea,
Și-așa-mi grăia:
- Tătâne drag,
Nu știu ce fac.
Știu, m-au bătut,
M-au umilit,
Iar vină nici că mi-au găsit,
Să nu îi cerți,
Te rog să-i ierți.
De-am suferit,
Eu cu Sătan m-am răfuit.
Clip-a sosit,
În mâna Ta,
Duhul mi-oi da,
Tătâne, fie voia Ta!
Și mi-a murit.
Trii ceasuri ceriul s-a-nnorat,
Când Făt-Frumos,
Numit Hristos
Duhul și-a dat.
Catapeteasma mi s-a rupt,
Sfinți mi-au ieșit de dedesupt,
Iară Sătan,
Viclean dușman,
Îmi tremura,
Se spăimânta,
Căci Făt-Frumos
Numit Hristos,
De mi-a-ndurat
Și mi-a răbdat,
El cu Sătan mi s-a luptat
Ca să ne scoață din păcat.
A doua probă îmi trecea,
Și lui Sătan,
Fricos, viclean
Doar lupta dreaptă-i rămânea.

Tăt cu poveste,
Deci tăt mai este,
Pân’ să sfârșește.
A triia încercare-mi este.
Deci Făt-Frumos,
Numit Hristos,
La iad ajunse,
Și îmi pătrunse.
Chiar la Sătan
Fricos dușman,
Că-mi tremura,
Mi se temea,
Dar mi-l momea
Pe cest Hristos.
- Alei, Făt-Frumos,
Craie Hristos,
Ce te-aș ținea,
Dac-aș putea,
În Iad să-mi stai,
Iar nu în rai.
Mult mi-ar plăcea,
M-aș bucura
De-ai rămânea
De-am conducé.
Echipă bună am făce!
Dară Hristos îi răspundé:
- Sătan, Sătan,
Viclean dușman,
Am suferit,
M-ai chinuit,
Am îndurat,
Te-am biruit.
Vreau ce-am pierdut
La început
Prin vicleșug.
Pe patriarhi,
Pe sfinți, ierarhi,
Duhul lor vrai
S-ajungă-n Rai.
Sătan bocea,
Se milogea:
- Alei, Făt-Frumos,
Craie Hristos,
Nu ți-au greșit,
Nu te-au hulit,
Și-n loc să-i cerți,
Tu încă-i ierți?
Ce te-aș ținea,
De mi-aș putea,
În Iad să-mi stai,
Iar nu în rai.
Mult mi-ar plăcea,
M-aș bucura
De-ai rămânea,
Iadul pustiu de nu-mi mai sta.
Dară Hristos îi răspundea:
- Sătan, Sătan,
Viclean dușman,
Am suferit,
M-ai chinuit,
Am îndurat,
Te-am biruit.
Pe patriarhi,
Pe sfinți, ierarhi,
Duhul lor vrai
S-ajungă-n Rai.
Și că-mi crâcneai,
La tăți cei oameni,
Ura de-o sameni,
Mi-am și uitat
De-ntăi păcat,
De-Adam purtat.
Sătan bocea,
Se milogea
Mult îmi scâncea:
- Alelei, Făt-Frumos,
Craie Hristos,
Nu ți-au greșit,
Nu te-au hulit,
Și-n loc să-i cerți,
Tu încă-i ierți?
Ce te-aș ține,
De mi-aș pute,
În Iad să-mi stai,
Iar nu în rai.
Mult mi-ar plăce,
M-aș bucura
De-ai rămânea.
- Sătan, Sătan,
Viclean dușman,
Am suferit,
M-ai chinuit,
Am îndurat,
Te-am biruit.
Pe patriarhi,
Pe sfinți, ierarhi,
Duhul lor vrai
S-ajungă-n Rai.
Iară la oameni,
Ura de-o sameni,
Mi-am și uitat,
De-ntăi păcat.
Și că-mi crâcneai,
Cei mulți îi vrai
S-ajungă-n Rai.
I-oi învăța,
Mi-i curăța,
Iară de-așa,
Numa Io mi-i judeca!
Doar Io mi-i cad
Să-mi ardă-n iad,
Mult să mi-i iart.
Iar de-ai mai vrii
A-i ispiti,
N-ăi mai putea,
Ci ți-oi lăsa,
Doar vârful cozii,
Nu-mi plângă plozii,
Doar vorbe-ascunse,
Plozii te-alunge,
Ca și pă muște.
Iară Sătan,
Viclean dușman,
Se supunea,
Nu mai crâcnea
Că mult perdea
De-mi mai grăia.
A triia probă îmi trecea.
La poartă la iad se ducea,
De-mi deschidea,
Mi-i libera,
Pe sfinți,
Părinți
Și se-mbufna,
Din dinți cu patimă scrâșnea.
Iară Hristos
Cest Făt-Frumos,
îmi biruia
Și-mi înviia
A triia zi.
Împărăție-mi dobândi,
Împărăția Ceriului,
Bucuria cleriului.
Crăimea Raiului,
Mila poporului.
Iar noi tăți ne-am bucura,
Că-n dâns-am pute intra,
La Împăratul Hristos,
Să ne fie dă folos.
Și-om făce masă frumoasă,
Fie zîua veseloasă!
Povestea tăt-am depănat,
Mulțumim c-ați ascultat,
Trii fire de busuioc
Să vă umple cu noroc.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!