te-am prins de aripi și te-am azvârlit
într-un buzunar.
îți scuturai aripile neliniștit,
când spuneam minciuni, când pășeam în iad.
te-am întins pe așternut,
între cutele coastelor. te-au găsit zdrobit
sub piciorul patului,
te-nșelasem cu noaptea.
am vrut să te spânzur de-o stea; ai luat drumul
Golgotei, înapoi,
erai un Iisus cu o stea în spate.
zidit într-un vârf de creion, gemeai la atingerea
cuvintelor mele.
scriam scrisori altora, și te-ai tocit.
învârtit într-un rotocol de fum, te-am condus
până la filtrul țigării.
mi-ai ars buzele, să nu te-arunc,
să nu-ți pierd urma, printre firimituri;
ți-era frică de înălțime.
te-am ascuns sub mine, te țineam de palme, gambe,
te trăgeam de păr, fugeai,
mă atingeai și mă-ntrebai unde sunt.
nu mă recunoșteai.
te-am lăsat să arzi sub pământ,
iulie te-a făcut cenușă - te-am aruncat,
în mare,
te-ai ridicat prins de-o ancoră, tu te-ntrupaseși din
stâncile munților.
te-am ciopârțit în jumătate, ca să-mi fii ochi,
mi se zbătea ochiul drept și te-am
îngropat sub stern.
îmi mestecai inima, o scuipai și o vopseai
cu smoală.
nu puteai să-mi fii umbră, erai născut lumină, din
lumină.
ți-am dăruit clavicula, omoplatul, femurul, tibia și
le-ai respins. mă aveai deja

cu totul.