poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1660 .



Am crescut cu scrisul
personale [ ]
articol

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Miruna Tarcau ]

2008-10-13  |     | 



Locuiesc la Montreal de când aveam 2 ani, deci am crescut aici. Ca mai toți imigranții din Québec am crescut complect ruptă de rădăcinile mele românești și mă consider norocoasă că nu mi-am uitat limba maternă pe care dealtfel nu apucasem să o vorbesc prea mult în țara mea de origine. Ce știe un copil la 2 ani? Poate el realiza că părăsește tot ce a cunoscut până atunci? Vacanța mea în România din 2006 nu a fost o reîntoarcere- a fost o descoperire! Mi-a plăcut tot ce-am văzut cu ochi de turist, mânăstirile izolate, orașele, atribuindu-le un farmec foarte ,,european’’.
În ambianța generală, oamenii, limba, descopeream un univers oarecum familiar cu povestirile din casă despre România, dar și nou în același timp pentru că nu mai păstrasem decât ecouri depărtate.

Înainte să încep să scriu, să realizez că literatura este pasiunea mea și lumea în care aș vrea să trăiesc dacă mi s-ar fi ivit ocazia, eram o persoană diferită.
Nu știu cum, nici de ce, dorința îmbătătoare de a crea un univers nou m-a cucerit la un moment dat și am simțit scrisul ca o furtună care înlătură toate construcțiile fragile din mine, ca să clădească pe temelii din ce în ce mai solide.
Această revelație a fost un suflu nou care m-a propulsat în domeniul de care m-am agățat cu toate puterile, cu ajutorul neprețuit al familiei și în particular cel al mamei mele. Astfel mi-am atins scopul, să fiu publicată cât mai tânără, să devin scriitoare.
De ce această grabă? Iată o întrebare la care nu am un răspuns precis. Poate pentru că perseverența și timpul investite în primul meu roman erau prea importante ca să le las la voia întâmplării și în procesul extrem de selectiv al editurilor.
Pe de altă parte caracterul meu perfecționist, nerăbdător, pasionat și dorința mea de a trăi totul la prezent au fost o motivație puternică. Sunt o persoană pentru care reușita personală perfectă și totală nu se poate atinge pentru că există totdeauna o etapă superioară. Pentru mine fericirea trece neapărat prin realizarea acestor obiective.

De ce am început să scriu...Cred că așa cum alții devin cititori. Vedeam în literatură un anumit ideal, pe care lumea reală nu-l oferea; o stimulare, un sentiment de importanță când te identifici cu eroii de care apoi te atașezi. Acesta este de fapt și unul din scopurile oricărei ficțiuni și care este de obicei atins.
Pentru mine între citit și scris a fost doar un pas și anume acela de a detașa o parte din mine pe care să o grefez apoi într-un univers unde voi avea controlul absolut.
Citind recent Cuvintele lui Jean-Paul Sartre am realizat că intențiile mele de scriitoare au fost asemănătoare cu ale sale de început.
O impostură, cum a denumit-o el, o dorință de a simți că exist și de a mă afirma printre semenii mei care nu mă vedeau totdeauna așa cum mi-ar fi plăcut mie. O nevoie de a se simți extraordinar într-un univers foarte normal dintr-o lume reală, de a descoperi și a se identifica cu ceva nou în care să transpun propria viziune prin lucrări diferite, atât cât mi le permite imaginația. Vroiam să trăiesc prin personajele mele ceea ce nu aveam în realitate.
La început m-a influențat și stilul lui J.K Rowling de care m-am detașat apoi în primul meu roman.

Am avut o imaginație fertila de când eram mica. In clasele primare, mama îmi citea totdeauna compunerile pentru la școală si mă încuraja să mai scriu. Uneori îmi cerea sa-i scriu sau sa-i spun o poveste, îi plăceau ideile mele, spunea ca sunt originale. De fapt chiar când eram foarte mică, înainte de a merge la scoală îmi plăcea sa inventez tot felul de aventuri cu eroi imaginari, majoritatea animale.

Am fost întotdeauna atrasă de magic, de fantastic, de aceea m-am străduit să-mi creez o lume sau chiar mai multe lumi proprii, este dealtfel începutul de la Guerre des Titans, (Războiul Titanilor), saga fantastica la care lucrez acum.

Scriu când am timp dar mai ales când am inspirație care uneori nu vine când aș vrea eu. De aceea când simt ca am idei las tot ce fac și încerc să pun pe hârtie cât mai mult posibil. Când scriu am nevoie de o anumita atmosfera unde evoluează personajele cu starea lor de spirit și problemele lor, asta in afara intrigii pentru care am nevoie de inspirație ca sa filtrez totul într-un text fluid și interesant. Altfel am ingredientele dar
n-am rețeta!

Pentru mine cartea este un triumf asuprea ignoranței. Mă gândesc că sunt norocoasă să trăiesc în timpurile actuale, în această explozie informațională. Stiu că acum cincizeci de ani n-aș fi publicat L’Ile du Diable, (Insula Diavolului), primul meu volum, la vârsta de 16 ani și viața mea ar fi fost alta. Nu uit triplul dezavantaj de a fi o femeie, născută în România, după revoluție, în mileniul trecut. Sunt convinsă ca secolul XXI este era posibilităților și înlăturarea barierelor.

A scrie a devenit pentru mine o activitate naturală și nu pot să-mi închipui ce ar fi fost viața mea daca n-aș fi dezvoltat aceasta pasiune.
Anul acesta am aflat ca mulți autori au publicat la vârsta foarte tânăra și după ce m-am întâlnit în mai multe rânduri cu cititorii mei, unii de vârsta apropiată știu că mulți tineri scriu și sunt determinați să termine ce au început.
Deci am realizat că etapele prin care am trecut până am publicat sunt normale și aceleași pentru toți începătorii, diferența este poate în șansa fiecăruia.

Nu sunt multe puncte comune între subiectele pe care le scriu în paralel, decât poate, fascinația mea pentru antichitate, istorie, arte care transpare din ambele mele romane.
Aș mai remarca o tendință de a face descrierile locurilor cât mai detaliate care să permită cititorului să vizualizeze cât mai bine scenele, în special cadrul în care plasez personajele. Prin opoziție cu o descrierea a personajelor mult mai concisă și indirectă care lasă cititorului libertatea de a și le imagina el singur.
Ceea ce nu-mi place când se compară o carte cu un film este că imaginația dezvoltată prin cuvinte cere cititorului să integreze o parte din el-însuși în lectura pe care o face și să se apropie astfel de esența scrisului, pe când în cinema totul ne este prezentat pe un platou de argint. Spectatorul pasiv se mulțumește doar să asimileze, iar imaginația lui e stimulată diferit prin actori și performanțele lor, efecte speciale, decoruri...totul e deja creat și nu se mai poate modifica nimic.

Ca să poți scrie eu cred că trebuie să-ți regăsești acea stare primară unde spiritul vagabondează într-un imaginar cotidian, sursă de bucurie și fantezie.
Ca adolescentă încep să înțeleg că nimeni, nici măcar scriitorii nu se pot refugia în inconștient, nu pot trăi doar cu scrisul și visele lor...dar copilăria va fi totdeauna pentru mine o sursă de inspirație pentru ideile și idealurile mele.
Cărțile pe care le scriu acum sunt o continuare a ceea ce am început acum zece-unsprezece ani, au crescut și s-au copt cu mine. Voi păstra totdeauna aproape ideile simple și nevinovate care m-au împins spre scris, în care m-am scufundat pe de-a întregul. Crescând, am integrat diferite aspecte de viață pe măsură ce le descopeream, asemenea unui ,,șef’’ care încearcă să incorporeze în rețetele lui diferite ingrediente exotice. Dar depărtându-mă complet de la izvoarele mele de început aș trăda idealurile mele din copilărie care m-au împins spre literatură.
E adevărat că e din ce în ce mai complicat să păstrez viziunea modelului dezvoltat în copilărie, pentru că în literatura și toate domeniile dealtfel intervin schimbările aduse de progres și de modernitate. Din păcate, uneori aspectul comercial si publicitar primează conținutului cărții si asta am simțit-o încă de la începutul relațiilor mele cu lumea editurilor. Tirania banului se întinde în toate domeniile, incluzând bineînțeles și arta, adesea înlocuită cu show-business așa cum reliefează Jean Anouilh în varianta sa personală a fabulei Greierele și Furnica de La Fontaine.

Ce-aș putea spune despre viața mea de scriitoare? Doar că abia începe, sper! Că eram cu piciorul în copilărie când am intrat în universul scrisului aproape fără să realizez că am ales o carieră care m-a propulsat prea devreme în lumea adulților sau, dimpotrivă e ceea ce mă mai reține în copilărie.

Miruna Tarcau, 2008, articol publicat in Tanarul Scriitor


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!