Am ridicat vârful pixului de câteva ori să încep fraza,nu pleca să aștearnă gândul spre tine.Creierul mi se inunda încet cu vorbele nerostite,țigara ardea ,neatinsă.
Să nu mai existe uimirea!mi-am spus.Știam că,dincolo de timp,mă așteptai.De unde această certitudine?!
E clar:ne guverneazăCEVA,pe care noi,ființe rătăcite nu avem puterea să numim.Odată cu maturitatea vine și pretenția de a fii mai înțelepți,mai știutori.Dar nu, e doar infatuare.Rătăcim în explicații voit-logice.Nu există logică
în fenomene paranormale.Cum altfel ai pus semn egal între femeia-eu și chipul tău de dragoste.M-ai așezat între rimele tale,m-ai amestecat între culorile cu care ai pictat valuri,mă rostești cu fiecare sărut pe care îl dai , imaginar.Acum sunt a ta.E darul pe care a avut grijă să ți-l ofere tot bunul strâns în tine.Revarsă peste mine fierberile vintrelor tale, fiu de ADAM.