poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2683 .



despre Aproape, despre Bun
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Zuza ]

2009-03-30  |     | 



Sunt fata din câmp.

Îmi place să joc polo cu soarele în marea verde, să mi-l paseze cineva la un capăt al mării și să-l azvârl repede că frige mămăliga la celălalt capăt al mării.

La ușa câmpului meu a stat dintotdeauna un om, dar nu l-am văzut decât atunci când trebuia să-l văd.

M-am uitat mai aproape la omul ăsta. Era din cretă. M-am uitat și mai aproape. Era din soare.
și-a miscat degetele pe ușa mea cea neagră și ușa mea cea neagră se hrănea cu degetele lui, dar el nu plângea, le mișca în continuare, până când degetele lui s-au transformat în niște linii care mergeau toate la Roma. Pe linii a desenat dintotdeauna niște gogloaie, dar eu abia atunci trebuia să le văd, apoi și-a încordat mușchii gurii, și-a depărtat oasele gurii și dinții galbeni și buzele vinete și și-a miscat limba dintotdeauna, dar eu abia atunci trebuia să-l aud. Mi-a spus că gogoloaiele suntem noi, oamenii, și că dumnezeu e Roma, și cu cât suntem mai aproape de alți oameni, cu atât suntem mai aproape de Roma, adică de dumnezeu.

Atunci m-am transformat în muscă și câmpul meu s-a umplut de becuri și în jurul becurilor s-au adunat imediat, tot dintotdeauna, alte muște. Unele becuri erau malluri, alte becuri erau cărți, altele calculatoare, televizoare, casetofoane cu manele, concerte rock, mâini, picioare, planete.. fiecare lucru cunoscut era un bec. În jurul unora dintre becuri era mare aglomerație de muște, în jurul altora erau mai puține, dar tot erau. Fiecare bec se afla la o anumită distanță față de celelalte, astfel încât existau muște care stăteau între becuri.. probabil nu se puteau hotărî pe care ar trebui să-l aleagă, pe care ar fi mai etic, mai corect, mai înțelept să-l aleagă. Muștele dintre becuri erau cele mai nefericite, pentru că erau singure.
Dar era nevoie și de muștele astea, pentru că ele vedeau becurile noi și direcționau o parte din muștele de pe la alte becuri spre becul nou, și mai aeriseau becurile vechi, pentru că populațiile creșteau mereu și becul risca să devină complet acoperit și să nu i se mai vadă lumina, deci să moară.

Hmm.. poate că și Roma are un număr limitat de locuri, dar numărul de Roma-uri crește o dată cu populația.

Ideea e.. când faci comparații.. adică când spui că ceva e mai nuștiucum decât altceva, masori distanțele dintre fiecare subiect și nuștiucum și-l alegi pe cel mai aproape de nuștiucumul tău.

Cu cât e mai aproape cu atât e mai bun.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!