vine o vreme
când ruinele se înalță
și nu îți mai dau pace
se reclădesc pe temelii uitate
ca și cum ar vrea să devină iarăși
cetăți

dar
ruinele nu reușesc înălțarea
până la turnuri
ci rămân pereți fantomatici
să ne bântuie insomniile

pietrele nu știu
câtă sfâșiere provoacă
simpla lor reîncolțire
și nu-ți rămâne altceva de făcut
decât să privești neputincios
să scrâșnești și să lupți mai departe