agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1074 .



intrebari...
personale [ Gânduri ]
... sau poate rspunsuri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bristena ]

2002-05-08  |     | 



totul este acum atit de egal si de identic... ieri totul era atit de frumos si de plin de culoare si lumina... iar azi... azi totul este asa de fad si de gri... monoton si fara nici o urma de viata... nu pot sa mai gasesc viata in nimic si sa mai vad acele culori vii pe care le gaseam acum citeva ore... oare s-a schimbat lumea asa de repede? oare m-am schimbat eu asa de mult? dar oare s-a schimbat ceva cu adevarat? sunt atitea intrebari... sau poate ca sunt numai raspunsuri pe care eu le vad ca intrebari... poate... e bine? e rau? e gresit? nu stiu... acum nu cred ca mai stiu nimic si nu mi se pare nimic ca a fii asa cum trebuie... ma gindesc la mine si la numele meu si ma intreb: oare eu sunt cea de ieri si cea pe care o stiu toti? ajung la concluzia ca nu mai sunt tot eu... ca nu mai stiu nici macar cine sunt... aud discutii despre personalitatea si caracterul unora... si ma intreb care este firea mea... si nu pot sa imi raspund la aceasta intrebare.. si totul ma chinuie acum si totul ma doare ... ma doare atit de mult... pentru ca nu vad decit indiferenta si nepasare si pentru ca nimanui nu ii pasa de mine si indiferent de ceea ce as simti stiu ca trebuie sa disimulez totul... si atunci imi vine in minte o alta intrebare: pina cind? unii spun ca mereu... si atunci inseamna ca trebuie sa imi traiesc viata ca pe o minciuna... o minciuna continua... nu stiu daca eu sunt in stare sa mint... cit de mult as vrea ca acum sa primesc o mina de ajutor, un raspuns macar pentru o parte din intrebarile mele... vreau sa ma pot opri si sa pot privi viata cum traieste... sa invat sa traiesc si sa nu sufar...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!