poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3238 .



Scrisori pentru un judecător, un boiangiu și un student
personale [ ]
(Scrisoarea a 144-a,145-a și 146-a)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Velimirovici_Nicolae ]

2006-09-06  |     |  Înscris în bibliotecă de error



Judecătorului Petar P. despre rugămintea refuzată
(Scrisoarea a 144-a)

Vă tulbură asprimea cu care Hristos a refuzat rugămintea cuiva. Un om a venit la Domnul și a spus: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea, la care Iisus i-a răspuns:
Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?(Lc.12,14)
Dvs aceste cuvinte ale Mântuitorului vi s-au părut prea aspre și aproape nepotrivite pentru El. Faceți trimitere la alte cuvinte ale Lui: Cereți și vi se va da și găsiți că se bat cap în cap cu acestea.
Dar știți oare ce voia omul acela de la Hristos? Cerea ca Hristos să-i fie judecător în ce privea împărțirea averii cu fratele lui. Oare să-i despartă pe frați? Cel ce a venit pe pământ ca sa împace și să unească? Cerea să-i facă treaba de judecător comunal Împăratul Împăraților, care s-a coborât din cer ca să-i facă pe oameni fii de împărat! Cerea asta cu dorința ascunsă ca Hristos să fie de partea lui împotriva fratelui. El căuta așadar ca Dreptul drepților să judece strâmb și să-l nedreptațească pe fratele lui! Și atunci, ce este mai firesc și mai evanghelic decât faptul că Domnul a refuzat îndată o asemenea rugăminte?
Se povestește că cineva avea ca ocrotitor al familiei sale un sfânt arhanghel. El se lăuda întruna că sfântul lui arhanghel îi împlinește toate dorințele. Odată însă s-a certat omul cu vecinul său și a început să se roage sfântului arhanghel ca acesta să-l taie cu sabia pe vecinul lui. Dat fiind că rugăciunea i-a rămas neascultată, s-a mâniat și a zis că nu îl va mai prăznui pe orotitorul sau. Atunci i s-a arătat sfântul arhanghel și i-a zis: Þi-am ajutat de câte ori ai cerut vreun lucru bun pentru tine și pentru alții, însă acum, de vreme ce ai cutezat să ceri ca eu să fac pe călăul împotriva celui care îți e vecin, te părăsesc.
Din clipa aceea, a rămas omul cu pricina țintuit la pat de boală, pat din care nu s-a mai ridicat până ce nu s-a pocăit și nu s-a învățat să gândească așa cum trebuie și să se roage așa cum trebuie.
Vă amintiți cum a refuzat Domnul rugămintea celor 2 apostoli ai Săi care ceruseră să ardă cu foc un sat neprimitor de oaspeți(Lc.9,54)?
O, frate al meu, Dumnezeu se arată Milostiv tocmai prin faptul că nu ne împlinește toate rugămințile. Dacă Dumnezeu ar împlini fiece rugăminte a fiecărui om, neamul omenesc ar pieri degrabă. Sau credeți că e nemilostivă mama care nu-i dă copilului pistol pe mână? Nu, ci tocmai din marea ei milostivire față de prunc nu vrea mama să-i împlinească orișice rugăminte. Cu adevărat, denaturată ar fi mama ce și-ar lăsa odrasla nevârstnică să facă ce dorește- căci de unde să știe pruncul ce-i este de folos și ce îl poate vătăma?
Domnul le-a spus odată ucenicilor Săi iubiți:
Nu știți ce cereți.(Mt.20,22)
Sfântul Apostol Pavel scrie: Nu știm pentru ce trebuie să ne rugăm.
Drept aceea, trebuie ca mai întâi de toate să ne rugăm Ziditorului nostru să ne daruie Duhul Sau- fiindcă cine are Duhul lui Dumnezeu în sine, acela știe să comunice așa cum trebuie cu Dumnezeu.
Când este în noi Duhul lui Dumnezeu, Duhul Însuși Se roagă pentru noi(Rom.8,26)- și atunci rugăciunea noastră nu rătăcește și este întotdeauna ascultată de Dumnezeu.
Fie ca Dumnezeu să vă dăruiască și dvs Duhul Său Cel Sfânt.

Boiangiului Liubisav I., despre ziua lui Dumnezeu
(Scrisoarea a 145-a)

Potrivit spuselor Sfântului Apostol Pavel, noi creștinii, așteptăm și dorim venirea zilei lui Dumnezeu. (Mt.20,22)
Tu întrebi: Oare nu sunt toate zilele ale lui Dumnezeu?
A lui Dumnezeu e toată ziua și toată noaptea, cum a zis și proorocul: A Ta este ziua și a Ta este noaptea.
Dumnezeu a întemeiat vremurile și anii. El e stăpânul vremurilor ca și al veșniciei- însă această din urmă zi a timpului este numită ziua lui Dumnezeu în cel mai deplin înțeles al cuvântului. Este vorba de ziua în care se va arăta Dumnezeu ca să judece lumea: ziua de biruință a Adevărului dumnezeiesc și a Dreptății dumnezeiești.
Gândește-te de pildă la un gospodar care a semănat în țarina lui sămânță. Într-o zi a semănat sămânța, în altă zi a udat și a plivit grâul încolțit, în alta a alungat păsările și fiarele de la țarina sa, iar în alta a secerat și a treierat. Dintre toate aceste zile, pe care ai numi-o tu ziua gospodarului? Fără îndoială, ziua din urmă, când gospodarul vântură și cerne grâul său în aria sa. Toate celelalte zile sunt de asemenea ale lui, dar ziua cea din urmă este ziua zilelor lui, fiindcă este ziua când adună câștigul și aruncă pierderile.
O, de ți-ar ajuta îngerul tău să intri în câștigul Domnului, nu în pierderile Lui!
O, cât de mare și înfricoșătoare este acea zi a Gospodarului lumii, zi când se va vântura și se va cerne, când va fi despărțit grâul de neghine, când neghina grasă va fi scoasă afară pentru a nu mai suge hrana grâului curat, când sămânța semănată în taină de potrivnicii Gospodarului va fi despărțită și aruncată în focul care nu se stinge; când toată făptura care de a sa voie a nimicit în sine pecetea Gospodarului, pecetea Duhului Sfânt, va fi aruncată în afara hotarului curții și a grijii Gospodarului; când vor fi șterse lacrimile și vindecate rănile tuturor celor care în acest veac au plâns între cei ce râdeau și între cei care își băteau joc; când nenumăratele mulțimi de îngeri dimpreună cu nenumăratele mulțimi de drepți vor cânta cântare de biruință și de slavă.
Trambițe și strigări și lumină fără de înserare!
Slavă și bucurie și viață fără de sfârșit!
Triumful mieilor lui Dumnezeu asupra tuturor fiarelor!
Deznodământul aducător de biruință al dramei negrăite care a început prin mincinoasa biruință a satanei asupra strămoșilor neamului omenesc în Rai!
Sfârșitul chinurilor lui Hristos, întinse asupra a multe milioane de drepți de la întemeierea lumii!
Sfârșitul învățăturilor lui Hristos, întinse asupra a multe milioane de drepți de la întemeierea lumii!
Dumnezeu totul în toate!
Și împărăția sfinților în afară de timp și în afara tuturor îngrădirilor!
Iată ce va însemna acea zi a lui Dumnezeu.
Fie ca ziua aceea să îți aducă și ție viața veșnică. Amin.

Unui student care întreabă despre înrâurirea lumii celeilalte asupra celei de aici
(Scrisoarea a 146-a)

Potrivit revelației creștine, lumea cealaltă este alcătuită, în afară de Domnul Ziditorul, de îngeri și de sufletele oamenilor răposați.
Dvs. întrebați: Oare lumea cealaltă influențează oamenii și întâmplările din această lume?
Toată Sfânta Scriptură, de la prima până la cea din urmă filă, ne învață că această lume stă sub supravegherea și comanda lumii celeilalte pe calea binelui. Oamenii au însă libertatea să se rupă, spre nefericirea lor, de această înrâurire și să meargă, căzând în prăpastie, de capul lor.
Prin înrâurirea puterilor luminii din lumea cealaltă a scos Moise poporul lui Israil din robie la libertate.
Prin această înrâurire a biruit Iisus din Navi pe neprietenii săi și ai lui Dumnezeu.
Prin această înrâurire au proorocit proorocii, s-au întărit pe calea dreptății drepții și s-au întors la Dumnezeu și la dreptate păcătoșii.
Sub această înrâurire a ales și a uns Samuil pe împărații lui Israil, a făcut pocăință David, au tâlcuit visele Iosif și Daniil, s-au mântuit de moarte cei trei tineri în cuptorul încins, a dat slavă Nabucodonosor Dumnezeului Celui Unul, a înnoit Zorobabel templul din Ierusalim, a fugit Iosif cu pruncul Iisus dinaintea sabiei lui Irod.
Dar suma tuturor acestor înrâuriri nu s-a arătat oare în lume prin persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat, Mantuitorul nostru?
Toată puterea și înțelepciunea și mila veșnicei realități cerești s-a arătat întru adevăr prin El, Domnul Iisus, în măsura în care este ea accesibilă oamenilor în mărginirea lor trupească. De la întruparea Fiului lui Dumnezeu știm că toate înrâuririle sfintelor ceruri au venit, vin și vor veni de la El și prin El.
De la El este pogorârea Duhului asupra apostolilor.
De la El și nenumărate alte minuni, pe care ziua zilei le spune și noaptea nopții le vestește până în vremea noastră.
De la El sunt și semnalele de taină, fenomenele pline de tâlc ale naturii, glasurile necunoscute, visele binefăcătoare și alte fenomene ce îi aduc pe oameni pe calea cea bună și le aduc mângâiere.
În Mărturisirile sale, Fericitul Augustin istorisește despre minunea convertirii sale de la păgânism la dreapta credință. El locuia ca păgân în orașul Milano, trăind în șovăială încordată: să se boteze sau nu, adică daca să se dea lui Hristos ori să rămână la stearpa filozofie romană. În acele sfâșieri ale sale se sfătuia cu prietenul sau Alipie, dar toată sfătuirea și toate raționamentele nu l-au dus la nici un rezultat. Deznădăjduit, Augustin a plecat într-o altă încăpere și a început să-și plângă neputința. Multă vreme a rămas așa, tânguindu-se și rugându-se lui Dumnezeu să-i arate calea. Dintr-odată a auzit un glas precum cântarea departată a unei fete, cu refrenul: Ia și citește! Ia și citește! Augustin s-a întors să vadă al cui era glasul și de unde venea dar n-a putut să își dea seama. Poate glasul e un răspuns la rugăciunea mea!? Nedumerit, s-a întors la prietenul său, lângă care se afla pe masă Apostolul. A deschis repede cartea, oprindu-și privirile asupra unui loc din ea. Acolo a citit:
Să lepădăm, dar, lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm în arma luminii.(Rom.13,12)
Cuvintele acestea au hotărât soarta lui Augustin și au făcut din filosoful păgân un propovăduitor creștin. Oare nu este aceasta o sfântă înrâurire a lumii celeilalte asupra acesteia, de la Hristos și prin Hristos?
Un nou exemplu: Marele râvnitor și apărător al Ortodoxiei din Rusia, Alexei Homiakov, și-a pierdut pe neașteptate soața, cu care avea o căsnicie cât se poate de fericită. Cu toate că era tare în credință, Homiakov a căzut în deznădejde din pricina acestei despărțiri. Într-o noapte însă, i s-a arătat în vis răposata și i-a grăit: Nu deznădăjdui!
Lucrul acesta l-a îmbărbătat deplin pe Homiakov, așa încât a continuat să lupte pentru credința lui Hristos cu aceeași căldură ca și mai înainte. Oare nu este și aceasta o înrâurire din cealaltă lume, de la Hristos și prin Hristos?
Și unde e sfârșitul nemăsuratei bogății de pilde, dintre care este cu neputință să nu găsiți și dvs una în propria viață?


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!