agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3255 .



biletul e semnat întotdeauna descifrabil
personale [ ]
/liniștea/ cercului/ o apă/ adâncă/ nimicul din urmă/ care să plângă/

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florina ]

2006-12-03  |     | 



pentru că vara-ți coboram în gări primăverile toamnele-mi veneai înainte cu fructe zemoase pe buze mușcam de sete culegeam sămânța cu sânge cu tot la fiecare plecare apa ta mereu grea și prea greu să-ți rămân
la suprafață


e-aproape-iarnă
sparg secunda pe acoperiș
sâmbure de caisă
picioarele calcă de sus oameni trotuare
umbre copaci totul mărunt sau departe
legăn încet capul înainte-napoi
uite-așa
precum gândul acela
despre moarte

mi s-a făcut de zbor
să simt prin păr vântul
deși sunt tunsă scurt
la aripi

în cădere e timp destul
(în toate căderile e timpul)
să întreb
de unde vântul în umbra mea în pana mea
de ce sunt atât de măruntă de sus uriașă de jos
de unde apar toți oamenii aceștia bântuindu-mă rotund
cic-aș fi eu acolo
între ei amintirile mele
de unde bunilor
oamenilor
nimic nu-i întreg se vede coaja fărâme
între coaste un cuib fără pui
de unde bunilor să fiu
eu
cad
goală
și-atât


*
prea multă lumină

nu
nu mai scriu nimic pe asfalt am desenat dinaintea mea un contur alb
care acum nu mă poate cuprinde
marginile s-au rupt către ceva ce n-are început
sau sfârșit

mi-e doar frig
și puțină frică
de eternitatea asta care sângerează
din mine nu-știul
o apă adâncă își crește întunericul
nimic de pe urmă
nimicul din urmă

*
femeia strânge în palmă un sâmbure de caisă
o cruce subțire
în-semnată naiv:
dragostea e singura lumină
uneori prea multă și nu mai vedem
cum din degete timpul ne crește aripi
unul către celălalt

așa că astăzi
dragul meu
ți-am venit înainte
în gol


un trecător milos îi trece pânza pe față
clepsidra e goală pe dedesubt

afară ninge cu nisip
din acoperișuri

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!