e o bătaie de joc toată chestia asta cu nașterea. nu vom ști niciodată cine pe cine a născut. chiar mă pregăteam să-ți fiu geamăn când am aflat că nici nu exiști. că te-ai opus expulziei încă de la început. ai îmbătrânit într-un uter infantil. nimeni nu se atinge de tine. nimeni nu vrea să vadă lucruri din astea.


ar fi o mică problemă. am rămas să târăsc după mine viața ta imaginară. încep să mă doară toate încheieturile. mă aștept din clipă în clipă să mă deschei ca o haină și să mă împrăștii pe caldarâm. gunoierii sunt în spatele meu și parcă pândesc.


mă pot odihni din când în când. mă așez pe capacul sicriului în care, tot din când în când, M sosește. dacă ai fi existat ai fi văzut cum M nu poate citi poeme de dragoste. ar fi trebuit să i le citim noi când dormea.


e periculos să-ți imaginezi cerul atunci când aluneci din el ca o carne inertă prea grea pentru ultima expulzie de tine, cel care nu știi să fii.