era iarnă iubito stăteam lângă ferestre
ningea crepuscular
purtai o blană grena cu dantelă pe margini
între le jardin du luxembourg și
le café des trois colombes
spațiile treceau unul câte unul noi glisam încet
graseiam șoapta cafeaua ascultam sensurile tăcerii iubito
nu ne grăbeam, îți scriam poezii pe geamul ușor înclinat și el
cu accentul aïgue al mirării circumflexul nopților
arcul de triumf era un țârț pe lângă inimile noastre portocalii
îl învârteai pe gleznele tale în botine subțiri și
transparent până la cer îmi făceai
scări de griuri nuanțe moațe erai
fantastique
acum iubito
nu mai bei cafea ești vegetariană porți pantaloni
trei sferturi de suflet șapcă ți-ai tăiat părul
scrii pe bloguri duci cu tine o mască verzuie și ești trendy iubito
ai prieteni virtuali și le asculți rânjetul
fantastique
când îți spun
zăpada e murdară zăpada e oranj
teme-te