nu-mi place asta e, dar tot aștept
vine o lumină spre mine
eu pot să fac orice

rămâne tot acolo jos
apasă în stomac ca o băutură grea
ca ceva negru și rău
roade îndelung a foame
e un fel de bine amestecat
ca atunci când intră în tine ceva rece.

eu știu că vor veni și zile d-astea
când n-o să mai rămână din mine nimic
atunci or să strângă în pumnii lor murdari
șuvițe lungi de păr.

Nu-mi place asta e dar trece.
vine ceva spre mine
ca o lumină
se apropie foarte mult
dar nu intră.

eu pot să fac orice
pot să mă spăl pe mâini în fiecare zi
să plec pe stradă sau să zac ore-n șir
să zic că mai cred
că
nu e nimic.

tu stai pe jos și te joci în nisip
iar eu pot să număr 107 pași din prag până la tine
unu doi trei patru cinci șase șapte
lumina mea

în genunchi
cu gura plină de nisip
mă uit fix la un fir de sânge care mi se prelinge pe mână.

e mai mult decât frică
creierul dă o comandă greșită
și apoi frigul
- atunci amorțești și nici nu mai știi cum îi zice
îi zice cumva
dar știi sigur că tu ai făcut-o
și încă simți cum zvâcnește
moartea stă acolo jos
apasă în burtă ca o băutură rea
stă acolo pitită într-un ghem negru
și roade
e un fel de rău amestecat

degeaba icnești.