poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2463 .



Gânduri de seară
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nic ]

2002-10-14  |     | 



Jucați la zar suntem în fiecare zi de un destin cam cinic și un noroc șașiu. Adaugă la asta un fatalism atroce și o nevoie acuta de-a râde, de-a glumi atunci când sunt motive, fară motive.
Se amestecă enumerarea și se obține o peltea pe care am numit-o “viată” din cauza de vocabular sărac (era sărac vocabularul când a fost inventat de oameni numți nebuni sau clovni).
Și am continuat să o numim așa deși pentru Unii Iadul ar fi fost o alternativă placută și s-au aninat de rădăcinile copacului întors…
Nu i-a mai găsit nimeni, dar era un pitic ce susținea că i-a văzut într-un fund de prăpastie, dincolo de stele. Dar cine să-l creadă când abia putea fi zărit numai dacă se ridica pe vârful picioarelor? Zicea că are magie, dar numai cât încăpea în el și nu era prea mult. De aceea nu putea să-i audă, dar el credea că erau fericiți pentru că întotdeauna plutea o boare argintie pe lânga ei și el susținea că-s îngeri care le purtau de grijă. S-au găsit și alții care să spună că de fapt acolo e Iadul cel adevărat și că pe Unii i-a luat diavolul așa cum scrie în Carte. Dar cred că piticul avea dreptate, nu cred că există boare argintie în Iad. Dar mă întreb cum de a reușit să se agațe, cu puțina lui magie, de rădăcinile răsfirate printre zodii.
M-am dus și eu sub copacul răsturnat, dar n-am ajuns la ele, erau prea sus și mâna mea nu se putea ridica nici măcar pâna la cea mai de jos rădăcină, iar boarea argintie abia mă lăsa să vad trunchiul. Așa că m-am întors și am aprins cuptorul menit să fiarbă metalele aducătoare de magie. Sunt ani de-atunci și încă mai citesc din cărțile acoperite de mâzgă verde. Uneori apare câte un fir magic printre rânduri dar nu reușesc să-l prind, e prea viu pentru mâinile mele ostenite de datul paginilor. Din când în când aud zarurile rostogolindu-se cu sunet de genunchi artritici care se dezdoaie și simt o durere în degetele de la mâini. Parcă aș dormi puțin…

Ce-i cu zgomotul ăsta, cine mă deranjază? Hei, voi, cei de la poartă!
De ce v-ați mascat caii, credeți că nu vă recunosc? Știu cine sunteți și vă zic: azi nu e zi de ridicat gunoiul!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!