agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2402 .



Senzația aceea de „născînd”
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [profetul ]

2004-03-12  |     | 





 



Uneori mă întreb cum pot unii oameni plagia poezie. E un sacrilegiu atît de dezgustător. Și totuși mă gîndesc la „durerile facerii” poeziei, la ceea ce uneori este un chin copleșitor. Senzația aceea de „născînd” care aproape te sufocă uneori. Cînd îți dorești parcă „să iasă odată”, și ești în stare parcă să încerci orice surogat, orice anestezic, orice cale de mijloc numai să se termine odată. Da, există probabil și „hoți de copii”. Dar nu la asta mă gîndesc acum. Mă gîndesc la faptul că de multe ori ea, poezia, nu se naște ușor. Doare, apasă, chinuie. Uneori e aproape o suferință de care nici nu îți dai bine seama de unde vine. Dar e acolo. Ca un germene, ca un embrion care se zvîrcolește căutînd să ia chip. Iar tu trebuie să fii „uterul” acestei formări.
Îmi vin în minte doi mari scriitori și vorbele lor acum.

George Bernard Shaw spunea: „Adevăratul artist își va lăsa mai degrabă soția să moară de foame, copii să umble desculți, mama să trudească pentru el pînă la șaptezeci de ani, decît să facă altă muncă decît arta sa.”

Vorbind despre scris Henry Miller spunea: „Este un blestem. Da, este o flacără. Te posedă. Are stăpînire asupra ta. Nu mai ești stăpînul tău însuți. Ajungi să fii mistuit de acest lucru. Iar cărțile pe care le scrii. Ele nu sînt tu. Ele nu sînt eu cel ce stau aici pe scaun; acesta este Henry Miller. Ele aparțin altcuiva. Este cumplit. Nu te poți odihni niciodată. Oamenii obișnuiau să mă invidieze pentru inspirația mea. Urăsc inspirația. Ajunge să te domine în întregime. Nu știam cum să scap mai repede pînă trecea și pînă mă descotoroseam de ea.”
trad. pers.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!