Am așteptat primăvara amândoi
strâns îmbrățișați, lângă geam...

A venit într-o dimineață și ai aflat înaintea mea,
dar nu te-ai mișcat, nu m-ai trezit, nu ai spus nimic.
Ai vrut să vezi în ochii mei, ai vrut să știu și eu.
Acum știu, dar atunci, mai întâi am plâns.
Iartă-mă ! Am plâns pentru iarnă !
Am plâns pentru că se sfârșea iarna noastră !

Nu m-ai înțeles, te-ai supărat.
Așteptasem atât, iar acum nu înțelegeai
cum pot să nu mă bucur cu tine.
Plângeam încet pentru iarna noastră,
pentru așteptarea aceea lungă și calmă,
pentru îmbrățișarea din fața geamului...

Þineai pumnii strânși și mă priveai neputincios.
Am vrut să-ți spun că te vreau numai pentru mine,
să nu mă mai lași niciodată singură,
să-ți spun că sunt geloasă pe primăvară...
Þi-am desfăcut degetele pe rând și ți-am așezat
un sărut umed și sfios în palmă...Iartă-mă !