poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1064 .



curaj
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [galusca ]

2004-04-08  |     | 



26 ianuarie l999

Ma uimeste cata suferinta poate cuprinde sufletul uman. Ma distruge sa stiu cat de razbunatoare este o singura greseala si cat de veninoasa.
Acum am responsabilitatea si obligatia fata de mine sa nu mai repet greselile din trecut; sa fiu mai puternica si sa-mi creez niste reguli dupa care sa-mi alcatuiesc o viata normala. Inainte am avut multe momente cand mi-am asumat destinele altor persoane si finalul a fost mereu coplesitor.
Am crezut ca singuratatea este mereu o solutie, cand esti deznadajduit, insa e doar o adancire a suferintei. Nu! Nu sunt o singuratica, sunt un om care se simte implinit in colectivitate; sunt ambitioasa, un copil frumos, sunt optimista si mai puternica decat sunt constienta. Sunt insa lucruri de care nu-mi dau seama. Sentimentele oscileaza sau dispar. Increderea, intr-adevar, o am tot mai des. Picioarele abia-mi ating pamantul. Iar realitatea ma depaseste pana ma sufoca.
In acest moment ar trebui sa invat pentru un examen extrem de greu, insa nu pot decat sa scriu si sa ma incrunt sortii. Am tot asteptat sa se schimbe vanturile, sa-mi indrept privirea catre rasarit, sa vad pescarusii liberi strabatand zarea, sfidand ochii pe jumatate inchisi. As vrea sa fiu tanara si rabdatoare cu ziua ce-o sa vina. As vrea sa simt vant prin par si apusul sa-mi inroseasca chipul. Sa fiu impacata cu toate lucrurile ca sa pot simti. Sunt in stare sa renunt la multe ca sa gasesc liniste.
As vrea sa am cuvinte si motive sa le inscriu aici. As vrea sa fiu din nou eu, Raluca Barbu, sa ma simt bine cu mine, sa ma accept si sa inteleg de ce.
Cand traiesc intr-o extrema, lucrurile normale, nu numai ca mi se par inutile chiar si la vedere, dar atunci nu-mi mai trebuie nimic decat sa zbor in infintit si inapoi, sa adorm visand ca teatrul trebuie sa aiba si un sfarsit, o cortina si aplauze. Actor sunt numai eu si sufletul meu.
As vrea sa nu mai am privirea fixa si nici sa-mi tin respiratia. Vreau sa rad si sa nu ma intreb de ce.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!