Spre inima pământului
cuvinte aprind
către ziua de dincolo
prinos să aduc
de sete de Tine
Stăpâne
la Tine să vin
să-Þi cânt in culori
Tu să ivești aduceri aminte
din pașii mei închinați
celor fără mers
și inima mea-
celor fără cuvinte

E drumul îngust-
loc de-un singur trup
strecurat într-o singură viață
loc de-o singură pereche
de urme
un singur răsărit
într-o singură dimineață

Toate celelalte aș vrea
să se scufunde în urmele mele-
cărărilor Tale supuse
spre înălțare
și toate viețile adunate
zilelor mele
să se nască în Tine
în Tine s-apună
ca-ntr-o rotire din azi înspre mâine
răsărit-apus-răsărit
într-un cerc, un triunghi,
o speranță
cât Veșnicia de mare...