Dacă poți să crezi că lumina ta îți ajunge, te înșeli. Ai mereu nevoie de lumina celorlalți ca să vezi drumul spre înainte. Prăpăstios, ca într-un labirint, se desfac drumuri. Unele în sus, altele nu… Fără lumina clară și curată, bogată, nu vom ajunge niciodată în inima visului cel mai dorit, sacru. Pentru că multe vise mai are omenirea asta și nu puține-s îndreptate împotriva voinței tale. Viața nu prețuiește nimic atunci când țelurile-i sunt minore. Inima te învață să iubești ceea ce Creatorul a lăsat frumos și adevărat. Pentru tine și ceilalți, nu uita că poți să faci bine și că binele tău e parte din totul ce guvernează, nevăzut, legile omenești. Ochii se închid și se deschid în lumină. Stă în puterea noastră să învățăm a-i ține ațintiți spre puritatea atâtor zăpezi, spre căldura atâtor primăveri, spre inimi calde și sincere.