agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3530 .



Restituiri la o aniversare
personale [ ]
din zodia visătorului - Florin Andor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lebragia ]

2004-11-14  |     | 



Mae Stanescu

inventasei un fel de tăcere
un pian cu inimi multiforme
peste care cerul ningea cu splendoare atingeri
înflorind ferestre închise sub pleoape
eliberînd cîntecului păsări
drumuri nechemate desenau o lume cu puncte și dungi
printre care noi te căutam
ascunzîndu-te tu
tot mai aproape


Vladimir Albu

el se plimba printre stîncile
semenilor jumătate velă
jumătate galeră inventînd
aripi într-o lunară căutare
a omului desprinse de trup
îl urmează gîndurile preludiu
mîinilor rugăciune și dar

el are trup
poartă mustață
uneori se uită
pe sine tămăduind
între coaste
străine cuiburi
în prag de uitare





Ioana Barac Grigore

ea stătea în fructiera de sticlă
răstignită între cotoarele de măr
ținea o sămînță la piept lîngă inimă
își lipise obrazul de umed
era goală ca osul de pasăre
și albă ca subcoaja zemoasă
se făcea că doarme decunoapte
se făcea că nu simte miros de uleiuri

el stătea afară la fereastră
privea prin două sămînța cum crește
se unduia deformată în pereți ondulați
cristalin dintr-un unghi obiectiv
lua cojile verzi și le lipea la loc pe trupul ei
cristalin subiect remanent
apoi lua o pensulă făcută din părul ei lung
și o repicta cu ea însăși
la minut
după cea mai veche fotografie a lor


Victoria Nichita

ai să mă lași să-ți disec sufletul?
am să iau două margarete și-am să ți le așez cu grijă
deasupra ochilor
am să-ți anesteziez toate lacrimile
și-am să-ți fac un implant din cea mai sălbatică toamnă
apoi am să-ți pun sufletul la loc
și n-ai să știi că am umblat prin gîndurile tale

vei fi primul meu pacient
salvat de un vraci
al sufletelor triste

bunăsearabunădimineațabunăziua



Virgil Titarenco

curge ambra din faguri sticloși
peste răni cu miros de gutuie
nici nu știu dacă semnul e bun
oasele tale de lemn mă străpung
dar nu strig
îți pun doar ușor degetul pe buze
acum nu spunem nimic
despre arcadia
trezită
în scorbura ucisului faun
pari mai înaltă mai tînără
slăbita de frig
tălpile îți miros a dimineață de iarnă
și a colind





Alina Manole

vroiam să îți scriu despre visul acela
în care mai aveam voie să ne fluturăm aripile
să stăm în cap și tălpile rotund să susțină un cer
și rece norul acela de toamnă atinge-l bine
cu degetele strivește-l rodie simte-l va sângera
la prima zăpadă rochia miresei de lună eclipsa
prin care te mai privesc transparent așteaptă
am să îti aduc două care de foc să prinzi
răsăritul duminicii de noiembrie și restul
să-ți fie descântec
de veghe în lanul albastru al inimii





Gabriela Petrache

siluete înguste în bărci din coajă de measteacăn
căutam pe ascuns motive acolo unde, singur între noi
puțin sceptic, tu, cu o coastă liberă
pre limba altei lumi, căutînd o cale de înțelesul viselor
cu viața suspendată simplu pînă la perfect
așteptînd binecuvîntarea

într-o nuanță
cu aerul acela dinspre oameni și aerul dintre oglinzi
lumi paralele, auzeam puțin
îți spuneam printre gene, după ritual,
de singurătate ca un joc de lumină

reinventate emoțiile, cînd săream
așteptînd miracole unde răsărea luna între bărbat și femeie
printre degete rugăciune
halucinogenă
neînțeleasă precum o pînză
scobeam acea libertate
într-un punct convergent, întotdeauna călăuză, după reguli
spre locuința cu un singur cat

prea blînd cînd reveneai cu o realitate pe o nuielușă de alun
cu alura aceea de omul deșertului în anotimpul interzis
în așteptarea unui semn cineva cususe timpul
noi, cuburi pe dinafară, pînă la șoapte
cu sare pe umeri
tăcute vibrații între două guri tu știai

știa să iubească păsări inventînd linia peste clopotul tăcerii

îmbrăcai senzații iubind femeile cu delicatețea ierbii cosite de amurguri
suverani fără etichetă, ochi ruginii și steluțe de buzunar
undeva, sub un cer deschis cu timpul exilat in subconștient
te inspiram, expirîndu-mă, a portocale mirosea
pentru și mai puțin
îngenuncheată, undeva, cîndva, un glas de femeie
nu contam

lumea ascundea refluxul și alchimia unei tristeți
stropi de suflet de șapte degete liliac fierbinte luna
smulgeam trăirii arcul de cerc
lumini și umbre soartă de roșu
ne cheamă viața
stinge lumina și iubește

descătușare dincolo de praguri
e vremea

de tu





La Mulți Ani!!!




Tal Farlow – Autumn leaves



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!