1.teoretic
doar simulația e esența e cauza e teatrul vieții
forcepsul ajută și el la nașterea cuvântului
prietenia e ca o săgeată cu două vîrfuri
dacă ai arbaleta potrivită nimerești ca mine
în oglinda retrovizoare
atunci se sparge adevărul
și usucă amintirea
dar prietenia ramâne
ascunsă în ciorapul alb cu dungi verzi
e bine să te recunoști învinsă
după ce te destăinui umbrei, muzei
urmăritorul caută prietenia dușmanului
la prima oră vezi bine
ceața se risipește iar poemul
are ochii de copil

2.
mai târziu îți împerechezi ciorapii în liniște
uneori pui intenționat trei în unu
gasești o nepereche și ți-e lene
să mai cauți nu te razgîndeșt
înghiți în sec și-ți repeți în gând
a înțelege femeia a înțelege universul
lumea nu s-a schimbat dupa aruncarea zarurilor
pentru iubire trebuie să fii inzestrat
cum poti cuceri o bucată de lemn?
eu am îmblinzit o vioară Cremona

nu mă cenzura,n-ai talentul profesorului de vioară
el imi așeza degetele pe coardă privindu-mă-n ochi
l-am tezaurizat în suflet pe veci.
9.03.05





9.03.2005
bianca marcovici (c)