E toamnă și tapetul din cameră curge.
E frig, poate prea cald pentru unii,
Și Ariadna își pierde labirintul.
Știam că te voi cunoaște, fără
Să îmi pocnesc încheieturile.

O haină copilă, umflată,
cu Hidrogen din tabel,
Ochi care fug să prindă un cer,
Unghii neastâmpărate, plimbându-se printr-un buzunar
Croit, rupt, găurit, plin, dar răcoros.

Þi-am simțit atunci mâna.
Și gunoierii culegeau bomboanele, pietricelele
Care rodeau tapetul oră de oră, pătrat cu pătrat.
Mi-ai luat mâna,
Am râs, ți-am zis,
M-ai criticat, m-am mirat,
Ce plată am fost... eu te voiam
Adânc, prin codițe,
Jos, în mănuși,
Mult, pe pervaz.

Și mă priveai
-de fapt, mâinile-
Cu ochii
-de fapt, picioarele-
Surzi și moi.
Azi am prins mâna
Sub inima care se întindea ca un tapet.
Am pietricele-un ochi,
Și bomboane-un picior.
Piatra, bomboana,
tu, eu,
Suntem ca
un
zeu.