ERAM APUSUL CARE...

eram apusul care rostogolea în crini
ecouri, stând cu capul pe umbra mea târzie
și văruiam cu vise pădurea de arini
când mi-aplecam obrazul pe floarea de colie

poieni de fragi sălbatici amiroseam în munți -
cutreieram prin ierburi rănite de culoare,
luam în palme trupul cosașilor mărunți
și ascultam cum bate o inimă de floare

pe lazuri de ferigă, colibe de frunzar
dregeam cu fragi în suflet și mâinile de rouă,
o mocăniță surdă urca într-un altar
o lună cu tipsia tăiată pe din două

copilăria toată s-a preschimbat în vești,
întinse pe frânghia legată de o grindă
demult s-a scurs apusul ca vinul vechi în cești,
pierdut, un car cu îngeri a tras la noi în tindă

și urcă Egheroiul o pasăre de luni
curechi,vinars și slană se dau din mână-n mână -
se zbate înserarea prin miezuri de aluni
și timpul se întoarce pe caierul de lână...