Geamăt de codru fie-mi recviem,
Murmurul de ape, imn solemn,
În moartea mea fadă,
Pe portretul sfrijit al feței cadă.

Coșciugul gol, reînnoit jurământ
Unui destin ambiguu, rece veștmânt
Al zilelor gonind nebune ultimul cuvânt
De dragoste și reverie.

Pierind în colivie, pasărea virtuții
Cântă-n paradisuri griul senectuții,
Apăsat de pacatele vieților trecute
În dorințe demiurgice vremelnic dispărute.

Voi! Martori ai căderii tărânei grele,
Amintiți-vă-n etate strigătul viselor mele
Luând forma otrăvitelor potire
Ale vieții.