dormi albă copilă
în brațele-mi de funingine
șterge-mi urma de lup
ce-mi otrăvește pieptul
ca un stigmat
spațiul pe care-l ocupi
pe pământ e cu mult mai mare
decât cea mai fericită
dintre zilele mele fericite
zâmbește fără prihană
cu palmele răsfirate
în acest mușuroi de sorți
sculptat de albia timpului

vindecă-mă

sângele îmi este promis ielelor
nu-mi certa norii
ce mă urmează peste tot
ucigaș de mistere
veșnic întârziat
la nunta icoanelor
voi intra
într-un accelerator al destinelor
să mă rog dumnezeului
tuturor pruncilor