agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2065 .



cântec la întâmplare
poezie [ ]
pre_texte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanan ]

2005-06-13  |     | 



aș putea să las la întâmplare acest cântec. oricum iubitul meu nu mă mai recunoaște
acum el se prelinge pe faianța ospiciului în care lumea ne-a rezervat un spațiu respirabil
eu îi învelesc pe ascuns tălpile de care știu că se teme cumplit
toată noaptea cântă într-o gamă ciudată fără cheie fără partituri fără pauze
se are doar pe sine instrument înspăimântător cu toate corzile fierbinți întinse peste limită între mine și restul lumii până la vibrații imposibile aproape orgasmice

am fugit pe scara incendiată spre adâncul interzis al lucrurilor. aici porțile au importanța schimbată. nu există cu adevărat o ieșire nu există nici ziduri ci doar o imensă libertate din care tragem pe nări amețindu-ne ca să aflăm

speranța de viață n-a fost niciodată la alegere. Doctorul se împiedică în cuvinte și-l simțim cum ne urăște pentru că murim fericiți.

parcă aveam o taină prin care ajungeam să ne salvăm în ultima clipă


într-o dimineață femeia din nord ne-a amintit vârsta lumii
și din fiecare dintre noi a smuls câte un strigăt pentru a ne înmulți la întâmplare.
“cunoști această femeie care se cheamă cu numele tău?” l-a întrebat în timp ce-i lua ochiul verde
dar iubitul meu răspundea numai prin cântec și numai eu știu

dintre nopți doar una va fi păstrată în colțul de carne al memoriei
aceea în care eram virgini și ne-am atins stingheri ca niște ziduri
el mușcase din adâncul meu pentru totdeauna
știa că îl purtam într-un uter de aer
știa că voi pleca uneori fără să-i spun
că-l voi cânta pe drum ca pe un refren dureros
știa că eu nu uit

dintre nopți doar una va rămâne în el ca o poartă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!