mi-am dat seama că eu nu sunt poet poeții mei
mai mult chiar nu am nici măcar cârtițe de poet poeții mei
dar voi sunteți mai săraci cu o alexandră
poeții mei

tu labișule, convertești diametrul roților de tramvai în alexandra?
tu stănescule transformi oamenii în alexandre doar ca să încerci
să înmoi degetul în sticla cu năpârliri de suflet
și apoi să duci degetul la gură să amesteci cu morții de acolo?
minulescule, ți-ai dezbrăcat vreodată poezia de pe spate
ca să miroși urmele alexandrei pe betonul proaspăt turnat în golul buzunarului stâng?
eminescule tu măcar știi de ce luceafărul se cheamă luceafăr și nu alexandra?
pentru că luceafărul nu înoată cu pescărușii nici măcar cât zâmbetul spart al călcâiului ei
tu sorescule te-ai îmbolnăvit la naștere de moarte, nu de alexandra
cărtărescule nu ți-ai plimbat niciodată cancerul prin aortele alexandrei
cu stâlpi de bulevardul cimitirul oamenilor vii
acolo unde șad a iubire


eu nu sunt un poet poeții mei
eu sunt un îngropat cu o alexandră crescută pe mormântul din cimitirul oamenilor vii
să respire lumea pentru mine poeții mei
alexandra