agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6255 .



Lot
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lucian_Blaga ]

2005-08-27  |     |  Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu






Am văzut fapte multe și grele
spurcînd lumina și vîntul,
datini neînțelese și jocuri de foc prin cetate.
Goi, în lacuri verzi ca rugina de-aramă,
am văzut oameni sărutînd lebede argintate.
Am văzut cu spaimă în fața porții
dansatoare săltîndu-și zăpezile
pentru voievozi cu unghii mari -
și-am văzut preoți în inuri îmbătîndu-și cerșitorii
cu vinul cu care-au fost spălați morții.

Am văzut femei arzîndu-și sămînța în flăcări
rostul lor azvîrlit între două eternități ca o batjocură,
sînii lor fructe coapte fără de lapte,
răsuflarea lor omorînd albine și ierburi.

Am văzut oaspeți străvezii pe țărmul sîngelui:
copii care vor să se nască și nu sînt primiți
(dacă ți-astupi urechile
auzi prin sfere amara lor sete,
murmurul surd la ferestrele lumii
și cîntecul lor de ușurare
cînd găsesc intrare
în pomi, în cîni sau în paseri).
Am auzit cuvinte multe și grele
spurcînd lumina și vîntul.

Ah, fii ai cetăților, voi credeți
că nimenea niciodată n-a văzut soarele
și că lumina curată e numai poveste.
Întrebările voastre tulbură adîncimile,
cu pietre răniți ochii fără răspuns ai fîntînilor
și din tăcerile lor nu ghiciți sfîrșitul fără de veste.
Ah, fii ai cetăților, în orișice faptă
voi tăgăduiți pămîntului obîrșia cerească.
Îngerii sosiți cu prescuri nu i-ați ospătat,
aripile lor de praf nu le-ați șters,
ci i-ați certat - din sînge smulgîndu-le penele,
și împodobiți cu ele jucați, jucați
în preajma galbenă a vițeilor blestemați.

Șapte zile nu vor trece, șapte zile nu vor trece.
Vai mie că trebuie s-aștept.
Mi s-or cufunda în mare
turmele de oi și cărbunii de vatră.
Mi-aud cînii din fundul de mare cum latră.
Vai mie, Doamne, că trebuie să tac
cînd mă despoi.
Femeia mea se va face stîlp de sare
privind înapoi.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!