Văzând că mi-am tocit în van plaivazu'
Legându-mă de mă-sa și de tat'su
Am hotărât dintr-o prostie-așa
Să bag în funcție artileria grea
Bătu-o-ar focu' de puberă fată
M-a-ntors pe dos mai rău ca niciodată
Fir-ar a milei publice să fie
Las că-i arăt eu scris și poezie!
Ah! ce-aș târâ-o țâră prin noroi
Ia s-o botez eu, ladă de gunoi
Și dracu-mi suflă-n ceafă ; mă Ioane
Ia umple-o tu cu coji de la banane
Și ghemotoace multe de hârtie
Hai! construiește-o cum îți place ție!
Izbește-o de pereți, dar fă-o-ncet
Să-i iasă fumurile de poet
Îți vine să plesnești, să țipi, să mori
Ptiu! proasta are și adoratori.