Comentariile membrilor
Vizionări: 7500
|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Pașadine în vers alb (73) 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-15 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Ea era foarte dezbrăcată
Și arbori falnici, indiscreți, La geam se-nghesuiau să vadă, Apropiindu-se, șireți. Ședea în jilț, aproape goală, Cu mâinile pe piept - arici. Și-i fremătau pe pardoseală Picioarele, atât de mici! Deodată ochii mei văzură Un licăr ca de ceară, șui, Ce-i flutură pe sân, pe gură: O muscă pe-un măceș, sâlhui. Îi sărutai subțirea gleznă. Ea râse-atunci, un râs brutal, Cu triluri limpezi, care-n beznă Păreau mătănii de cristal. Ea piciorușele-și retrase: "Sfârșește-odat`!" Râsul sonor Atâta încuviințase: Acum, părea pedepsitor! Cu buzele înfrigurate, O sărutai pe ochi, discret. Ea, capul dându-și-l pe spate, Îmi zise-atuncea: "Mai încet! Aș vrea să-ți spun două cuvinte..." Restul în sân i-am azvârlit Cu sărutarea mea fierbinte, Iar ea a râs și s-a-mblânzit... Ea era foarte dezbrăcată Și arbori falnici, indiscreți, La geam se-nghesuiau să vadă, Apropiindu-se, șireți. 1870
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
|
