poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6674 .



Dar eu, spun mereu...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Geo_Dumitrescu ]

2009-10-18  |     |  Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian



"Și uite-așa - zicea domnu-nvățător -
discutând, iese adevărul!"...
Și discutam, și ziceam, și vorbeam,
și eu ziceam DACÃ, și tu spuneai POATE
și el zicea CÂT DE CÂT. Și apoi
a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat,
ori un cuvânt obligatoriu:
MÂINE ori PÂINE, sau așa ceva...
Și toți ne uitam în pământ, într-un punct
de unde, împingând ușor câțiva bulgări mărunți,
urma să se ivească un colț roșcat-verzui
apoi un lujer subțire,
care nu trebuia să depună nici un efort
spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri...


Și discutam mereu, și ziceam, și vorbeam -
"dar, fiți atenți!" - spunea domnu-nvățător -
"trebuie să stăm la o distanță egală
de lucruri, de NU și de DA!" -
și eu ziceam OARE, și tu spuneai ÎNSÃ,
și el zicea UNA-ALTA, și vorbele
se-mbrânceau unele pe altele,
și ardeau enorme iluzii și gânduri mănoase
iluminând până departe, astfel că
discuția părea lâncedă și fără picioare,
și tocmai de aceea apăru, ca un strigăt puternic,
nevoia mișcării, risipindu-ne
într-un umblet înfrigurat, în zigzag,
cu ochii deschiși, cu ochii-n pământ, căutând...

Și eu spuneam TOTUȘI, și tu spuneai PARCÃ,
și mai căzu un cuvânt tremurat, ori
un cuvânt de taină, ÎNDOIALÃ, sau așa ceva...
Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,
ca nu cumva să calc floarea ascunsă,
și sfredelesc cu privirea toate pietrele
și le-azvârl din drum, dar sub ele
sînt râme și viermi lucioși
și gângănii păroase, cu mii de picioare -
și altfel nu mai umblu, decât cu ochii în jos,
puțin adus de spate, cu băgare de seamă,
căutând...

Și cine nu știe, mă crede năuc
și gârbov, ori poate chiar înfrânt...
Dar eu spun mereu TOTUȘI, și pe tine
veșnic te-aud zicând POATE,
și el zice într-una OARE...






* Nevoia de cercuri(1966)







.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!