Treceai ades pe lângă mine,
Fără să vreau încet oftam,
Sub ochelari cu rame fine,
Timid, privirea-ți căutam.

Treceai ușor, mergând agale
Pășeai mereu același drum,
De bătea vântul în rafale
Te cunoșteam după parfum.

Treceai cu câinele de lesă,
Să te oprești puțin doream.
Aveai alură de contesă,
Vrăjit, în urma ta priveam.

Treceai ca razele de soare,
Îmi luminai al feței nor,
Sedus cumplit de-a ta splendoare,
Uitam de șirul zilelor.

Treceai ca zilele de mai,
Treceai ascunsă sub umbrelă,
Treceai, iubirea îmi simțeai,
Te închinai, sus la capelă.

De-o vreme însă ai plecat.
Trecut-au ani de pătimire,
Căci cu tristețe am aflat,
N-aveai lumină în privire.

Dar într-o zi, ca o minune
Ai coborât din faeton,
Eu, cu adâncă plecăciune
Þi-am dat deoparte alb baston.

Pe drumul vieții, amândoi
Pășim ținându-ne de mână,
Sub ochelari în ochii goi,
Lumină suntem împreună.