agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5064 .



Nunta
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Gellu_Naum ]

2009-11-28  |     |  Înscris în bibliotecă de ștefan ciobanu



Visam că mă visam pe câmp cu doi prieteni din copilarie și cu iubita mea care era cu noi deși nu se vedea
grupuri de tineri agreșivi săpau
Treceam pe lângă ei
unul a nimerit cu sapa statuia unei antice femei aflată pe sub bulgări
era cât el de mare făcută din lemn putred avea un cap de șoim care se răsucea pe gât
„ce faci cu ea” l-am întrebat mi-a dat-o mie am pornit la drum purtând la subțioară statuia de lemn putred
„nu știți în ce judet este Piteștiul” m-a întrebat un călător
„în Arges” i-am raspuns toți trei odată (iubita mea era cu noi dar nu se auzea)
omul acela călător ne-a mulțumit „eu merg la Vidra” ne-a comunicat

în visul din vis în care nu visam nu-i mai vedeam pe săpători iar omul-călător zbura deasupra noastră spre comuna unde avea să se petreacă nunta de la Cana
Pe drum făceam un fel de happening mergeam în șir ținându-ne de mână ca orbii lui Bruegel atâta doar că noi aveam ochii legați cu fese albe (Resturi diurne Imaginea văzută astă-seară la TV un fel de marș cel mai frumos din toate)

treceam prin sate „e aproape” anunțam
La capete de uliti vedeam din când în când pe cineva care părea că ne așteaptă făcea și semne de salut striga cu palmele la gură „bine ați venit” „E fiul doctorului de la Cana” îmi spuneam „poate că e și nunta lui poate și el e doctor” îl salutam cu mâna ridicată (la subțioară țineam strâns statuia)

eram la nuntă
Mirii se schimbaseră
Erau tot ei dar alții (pe mirele cel nou îl cunoșteam eram prieteni din copilărie se însura pentru a doua oară cu prima lui nevastă doctorul-fiu era copilul lor)
Mirii dintâi pieriseră cu totul se preschimbaseră în mirii de acum iar omul-călător zburase către Vidra mai rămăseseră la masă doar copilul-doctor plus câtiva nuntași mâncau dintr-un platou de sticlă pești mărunți

firește n-am mâncat nimic
A fost adus un pește viu m-au invitat să iau firește că am refuzat Le-am adresat celor în drept cuvintele ce se cuvin apoi m-am ridicat și am plecat Nuntașii nu duceau lipsă de vin la nunta de la Cana

visam că mă visam pe câmp Aveam la subțioară statuia de lemn putred Iubita mea era cu mine deși nu se vedea

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!