grota din Repedea,
joaca de-a prinselea
după căpițele copilăriei
când, nesupravegheați,pierdurăm
prea timpuriu oare?....temuta castitate.
ideile din ale filelor amiciții,
florile culese îmbătați de alese mirosuri
râvna cu care mergeam la antrenamente,
dorul de țări nemaivăzute
și zborul cu tine către uitate continente.
adorm în fotoliul de imitație
iubirile îmi șoptesc
cu glas de clinchet auriu
să mai petrec o oră în pustiu.
ademeneli ca să resping
abstinențe să întind
peste timpii mei
care cu tine-n gand îi petrec....
buzele-mi vii zbenguie-n visele tale
aștepți ploile mărunte
să mai urcăm ,uitând de lumea parcă defunctă,
la cabana nostră
pe muntele
straniu de-atrăgător
prin cenușiu-i fad,
eternul verde brad...