agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1852 .



am așteptat mereu fericirea dar în locul ei a venit tristețea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2010-03-06  |     | 



mi-a spus "nu ești perfectă. nu vei fi niciodată perfectă"
am rămas îngândurată cu regretul că nu o să mor degrabă
altfel, cum de înțeles perfecțiunea?

am fost înzestrată cu un scris deloc caligrafic pe care îl iubesc doar pentru că îmi aparține

dacă alții scriu când înăuntrul lor e lumină, când plouă zgomotos sau ninge cu fulgi moi
transparenți
la mine e întotdeauna cutremur
întotdeauna cutremur

dincolo de asta

sunt în stare să devin banală
întind sârmele în jurul rufelor
dar știu
alții mi-o iau mereu înainte de parcă mi-ar citi gândurile
de la mii de km distanță mi le-ar citi și le-ar înfăptui întocmai
ca apoi să le scrie pe hârtie
e ca și cum mi-aș citi propriul jurnal în carnetul altcuiva
care nici măcar nu are cum să afle de mine
realizând că există și o trecere interspațială a timpului

ieri dimineața mă uitam la un zid și mi se părea atât de perfect
încât vroiam să-l pictez sau măcar să scriu despre el
despre fiecare cărămidă martoră a mii de așteptări
suport atâtor oameni neajutorați sau pur și simplu plictisiți
mirosea a singurătate, tristețe, ploaie
da, aceeași ploaie care mi-a însoțit toate evenimentele
importante din viață
aceeași tristețe pe care am îmbrățișat-o
încă din copilăria mea singuratică
am îmbățișat-o și am primit-o
de parcă mi-ar fi fost soră, frate, mamă, prieten

aveam obiceiul de a-mi cosi amintirile groaznice pînă în mijlocul nopții
până aerul nopții se umplea cu groază
până mă temeam să visez din nou toate zilele care mi s-au părut atunci apocaliptice
așa noaptea m-a dezbrăcat cu forța de frică
așa au ajuns spaimele mele să îmi locuiască doar visele

dar tristețea nu am abandonat-o nicicând, mi-am cusut-o grijuliu în haine, în liniile palmei,
în sânge
am lăsat-o să se presoare în mine
doar așa mă mai simt

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!