agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3752 .



Eroziune
poezie [ ]
Un poem despre domnul Whittier

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Chuck_Palahniuk ]

2010-03-06  |     |  Înscris în bibliotecă de Ecaterina Ștefan



- Aceleași greșeli pe care le făceam cînd locuiam în
caverne, spune domnul
Whittier, le facem și azi.
Așa că poate ne e dat să ne batem și să urîm și torturăm
unii pe alții...

Domnul Whittier își apropie scaunul cu rotile de marginea
scenei,
domnul Whittier cu mîinile lui pătate, cu țeasta lui
pleșuvă.
Cutele feței lăsate par să-i atîrne
de cei doi ochi prea mari, de ochii lui încețoșați, umezi
cenușii.
Cu cercelul vîrît printr-o nară, căștile
CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor
gîtului uscat ca o pastramă.

Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film
alb-negru:
capul domnului Whittier tapetat cu imagini de armate
mărșăluind,
gura și ochii pierduți printre cizmele de camuflaj și
baionetele care-i viermuiesc pe obraji.

Spune:
- Poate că suferința și chinul sînt scopul vieții.
Gîndiți-vă că sufletele voastre sînt aruncate înăuntru
ca niște pietre urîte,
ca o materie primă sau o resursă naturală, țiței sau
minereu.
Și toate conflictele și toată suferința sînt doar șmirghelul
care ne freacă,
ne lustruiește sufletele, ne finisează
ne învață și ne desăvîrșește viață după viață.
Apoi închipuiți-vă că ați ales să săriți înăuntru, din nou și
din nou,
știind că suferința e singura rațiune pentru a fi pe
pămînt.
Domnul Whittier, cu prea mulți dinți îngrămădiți pe maxilarul îngust,
cu sprîncenele ca niște rostogoale uscate, cu urechile ca
niște aripi
întinse de liliac,
cu armatele de umbre mărșăluindu-i pe față,
spune:
- Singura alternativă ar fi că sîntem de-o prostie eternă.

Purtăm războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm împotriva
foametei. Ne place lupta.
Luptăm și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau
banii noștri.
Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decît a fost înainte
de noi.

aplecîndu-se în față, agățat cu mîinile de brațele
scaunului cu rotile,
în timp ce armatele îi mărșăluiesc peste față, tatuajele
mișcătoare
ale mitralierelor și tancurilor și artileriei,
domnul Whittier spune:
- Poate trăim exact așa cum ne este dat.
Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele...
cum trebuie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!