ce am în inimă am și în ficat

fără coarne bourești

ceea ce mă face
să savurez depărtările invincibile dintre oameni
nu știu dacă este o chestie de lapte
sau cuibul unui dragon
așa am învățat însă că
legile nescrise ale mersului pe bicicletă
nu se aplică și în dragoste

remarcabil cum anumiți pictori
văd că din gestul de rugăciune se zgâiește la noi
un potpuriu al degetelor
mi-am tăiat tot aerul din jurul palmelor
cu o forfecuță
și le-am dat dreptate
cum mai dau de băut la câte un prieten

caninii fermoarelor trase de dimineață nu mă sperie
din ei curge apa pentru duș
fără de care
în timp ce afară un copil al unei familii de țigani
visează într-o căruță
să se transforme toți oamenii
așa ca mine
în sticle goale