agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1561 .



Ritual
poezie [ ]
florală Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2010-05-08  |     | 



Mara murise, sufletul ei muia acoperișele. era o vreme verde de copaci vâslind printre case, sub picioarele mele rădăcinile lor se înșurubau în creierii moi, afânați ai pământului în care câțiva coborâseră trupul Marei, în apus, atârnând de funii. mă zguduiau de-a-mpicioarelea vise mușcând din mine ca vântul din păpădii, cu genunchii împlântați în lut dădeam la o parte cu mâinile pământul ca un copil construind către lumea cealaltă un tunel. îmi veneau în minte chipurile tuturor morților pe care-i văzusem sau pe care-i visasem doar, mâinile albite arse de var ale bunicului, mâinile galbene, micșorate de suferință ale bunicii. trupuri înflorind de florile morții. dădeam la o parte pământul, frenetic, cu lopețile palmelor coborând adânc în pământ, cu ochii aproape închiși, amintindu-mi mâinile mele murdare de copil, părul năclăit de praf, seara, când coboram spre casă, purtând cu mine întreagă bogăția fiecărei zile care se sfârșea, clocotind, în oalele pline de bulion ale bunicii, în răcoarea nopții vărsându-se peste vii. săpam până când degetele mele se izbeau de lemnul subțire în care moartea mutase trupul Marei, ca niște cuie încercând să străpungă prin el. acum aveam s-o recapăt din nou, trupul ei aștepta la câteva palme de mine înflorit în moarte ca într-o îmbrățișare. se zbătea în mine asemenea unui gât de pasăre căruia bunicul îi îndepărtase floarea, amintirea trupului ei viu, înfășurat în cearșafuri, pe care-l purtam în brațe așa cum, copil, fusesem eu însumi purtat. cu mâinile înnegrite de pământ am dat la o parte capacul, și mirosul de moarte mi-a umplut nările ca fumul unui foc proaspăt stins. am privit câteva clipe, fără să înțeleg, trupul încremenit al Marei, obrajii ei netezi și albi; i-am deschis apoi gura, pipăind cu degetele mele murdare, ca într-un ultim sărut, lăuntrul obrajilor ei uscați, limba ei moale ca un mușchi. apoi am luat bulbul de lalea pe care-l adusesem cu mine și i-am astupat cu el gura tivită cu dinți albi, zvelți, ca niște dantele. am acoperit-o înapoi cu pământ așa cum aș fi învelit-o într-un halat uriaș de baie și m-am prăbușit deasupra ei, lângă ea, visând floarea ultimului ei sărut.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!