Ah inimă, iar te reverși
peste obloanele coastelor.
Printre zăbrelele sufletului
zbori ca un fluture.
Crești până la umăr,
până la ochi, pân’ la călcâi.
Cu brațele te cuprind,
cu coastele te îmbrățișez,
și fiecare zvâcnire de-a ta,
e un dans al sentimentelor,
o călătorie rotundă, a cuvintelor sfinte.
Mă-nalți,
și nu mai știu unde-mi las lumea
cu nimicurile ei.
Dorul tău mare cât roata,
m-abandonează într-o lume a mea,
concretă, piramidală,
în vârf,
fluturându-i iubirea noastră.



16 mai 2010