Cu gândul în neant.
Parcă la altă lume.
Norocul parcă îți este bântuit de ciume.
Iar suflul și trăirea ta e Kant.

Filozofezi mereu, așa întruna.
Călcând pe nervi pe toată lumea.
Vrei să sclipești dacă se poate,
precum soarele și luna.
De aceea faci pe buna
și te prefaci mereu pe zâna.

Te crezi bună la mai toate.
Și nu mai cugeți chiar deloc,
la îndărătnicile tale fapte.
Nervoasă fiind, ești ca furtuna.
Clacând aproape întotdeauna.

Încăpățânarea îți este mare.
Nu are limite încât să o poți privi în zare.
Cu comportamentul și firea ta ciudată.
Te asigur că ești unică și astfel
te poți deosebi de altă ființă, femeie, fată.

Cu mintea veșnic întrepătrunsă.
De gânduri negre împunsă.
Acum cu gândul parcă ai fi în altă parte.
Dar totuși și așa ...
te pot citi ca pe o carte.