Liniștea are și ea muzicalitatea ei
Nu striga și nu țipa
Că rămân fără idei.
Relaxează-te puțin,
Poate vrei s-o dăm pe vin,
Un pahar și ți-a trecut
De stresul de mai demult.

Liniștea e cântec mut
Ce slăvește ritmul surd,
Uneori e așa dulce,
Alteori inima-ți strange.

Pe cărări intortocheate
Gândurile-ți zburdă seara,
Când dintr-un hamac privești
Cum se-negurează zarea.

Atunci liniștea-i de aur
Și cuvântu-i de prisos,
Iară briza dulce scaldă
A minții viselor halbă.

Dar când soarta-ți joacă feste
Și-ai schimbat prea multe veste,
Liniștea-i chinuitoare,
Singur ai ramas in soare.

Plictisit de patru ziduri
Liniștea ți-a adus riduri
Și tanjesti ca după apă
În deșert, după un sunet.

Este-alegerea oricui,
Orișicum și orișicând,
În momente de repaos,
De ii place sau de nu-i,
Melodia surdă-n gând.
Căci alături de-un Jidvei
Liniștea are si ea muzicalitatea ei.